Cancerul colorectal este al patrulea cel mai frecvent şi al doilea cel mai mortal cancer. Modul în care se dezvoltă cancerul colorectal nu este bine înţeles, dar cercetătorii fac progrese în acest sens. Într-un nou studiu preclinic oamenii de ştiinţă au anunţat că au dezvoltat o strategie care a redus creşterea tumorii şi a îmbunătăţit supravieţuirea.
O echipă condusă de cercetători de la Colegiuyl de medicină Baylor, din Texas, Statele Unite, au raportat la începutul lunii în revista online, Journal of Experimental & Clinical Cancer Research, că reducerea la tăcere a genei p16, deşi nu produce modificarea ADN-ul, poate determina progresia cancerului colorectal în modelele animale.
Cercetătorii au dezvăluit, de asemenea, o strategie care a redus creşterea tumorii şi a îmbunătăţit supravieţuirea la şoarecii purtători de tumori, deschizând noi posibilităţi pentru viitoarele terapii ţintite la pacienţii cu alterări ale genei p16.
„Anii de cercetări ne-au arătat că în cazul cancerului colorectal uman acesta apare în etape", a declarat autorul corespondent, dr. Lanlan Shen, profesor de pediatrie - nutriţie şi membru al Centrului de cancer de la Baylor.
Potrivit cercetătoarei, iniţial o genă suferă o mutaţie care duce la formarea de polipi benigni, mici aglomerări de celule care cresc în mucoasa colonului. Apoi, modificările unei a doua gene determină polipii benigni să devină maligni sau să aibă o creştere canceroasă.
Acest proces nu a fost bine studiat deoarece, până acum, nu a existat un model animal care să reproducă acest cancer uman.
În acest studiu, laboratorul a dezvoltat primul model animal de cancer colorectal care imită procesul de dezvoltare a afecţiunii umane.
Folosind acest model, echipa a investigat o anumită modificare a celei de-a doua gene, numită p16, şi efectul acesteia în creşterea cancerului colorectal.
În mod normal, gena p16 suprimă creşterea tumorilor, dar pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, p16 este redusă la tăcere.
Îmbătrânirea este cel mai puternic factor de risc pentru cancerul colorectal.
Gena p16 redusă la tăcere este frecvent întâlnită în cazul cancerului colorectal, ceea ce ar putea explica de ce persoanele în vârstă suferă mai mult de acest tip de cancer decât persoanele tinere.
În acest caz, p16 nu este redusă la tăcere printr-o mutaţie a secvenţei ADN a genei în sine, ci printr-un proces diferit numit epimutaţie. Epimutaţiile sunt modificări chimice, cum ar fi ataşarea sau îndepărtarea unei grupe chimice metil într-o genă.
Această modificare chimică sau metilare acţionează ca un întrerupător, dezactivând p16 atunci când se adaugă o grupare metil şi activând-o prin îndepărtarea grupării metil.
Acest lucru este important din punct de vedere terapeutic, deoarece, spre deosebire de mutaţii, care sunt greu de inversat, epimutaţiile sunt în mod intrinsec reversibile.
„Modelul nostru animal este primul care include atât o mutaţie genetică numită Apc, care poate iniţia o creştere tumorală benignă, cât şi o modificare epigenetică, metilarea genei p16", a declarat dr. Shen.
Cercetătorii au efectuat o analiză de supravieţuire pe termen lung şi o analiză microscopică a dezvoltării şi progresiei tumorilor şi au constatat că şoarecii purtători ai mutaţiei Apc şi epimutaţiei p16 combinate au avut o supravieţuire semnificativ mai scurtă şi o creştere tumorală crescută în comparaţie cu cei care aveau doar mutaţia Apc.
Interesant este că tumorile colorectale cu gena p16 dezactivată creşteau într-un micro-mediu care suprima răspunsul imunitar împotriva tumorii, favorizând creşterea cancerului.
Aceste observaţii i-au determinat pe cercetători să testeze un tratament combinat pentru aceste tumori.
„Am combinat un medicament care inhibă metilarea ADN a genei p16, activând-o, cu un alt medicament care înlătură suprimarea răspunsului imunitar, permiţându-i acestuia să atace tumora", a declarat dr. Shen.
Potrivit cercetătorilor, tratamentul medicamentos combinat a fost mai eficient pentru îmbunătăţirea supravieţuirii la şoarecii purtători de tumori decât fiecare medicament în parte.
Cercetările au arătat că în cancerele colorectale umane acestea prezintă numeroase modificări de metilare a ADN-ului, dar contribuţiile acestor modificări la iniţierea şi menţinerea tumorii au rîmas necunoscute.
Oamenii de ştiinţă caută să înţeleagă mai bine mecanismele prin care epimutaţiile observate frecvent în celulele canceroase contribuie la dezvoltarea şi progresia cancerului.
Potrivit autorilor studiului, modelul animal nou-dezvoltat este un instrument de laborator valoros pentru a studia aceste mecanisme şi pentru a depista potenţiale tratamente care ar putea fi dezvoltate ulterior ca terapii pentru pacienţi.
