Noile medicamente pentru slăbit ar putea să nu funcţioneze în modul în care s-a crezut iniţial, sugerează rezultatele unui nou studiu

Noile medicamente pentru slăbit ar putea să nu funcţioneze în modul în care s-a crezut iniţial, sugerează rezultatele unui nou studiu

Analogii GLP-1 sunt cele mai utilizate medicamente pentru pierderea în greutate. Aceste medicamente ar putea ănsă să nu funcţioneze aşa cum s-a crezut până acum, sugerează rezultatele unui studiu desfăşurat în Irlanda şi publicate recent. Aceste noi tratamente  împotriva obezităţii ar putea accelera metabolismul, potrivit studiului clinic.

Injecţiile pentru pierderea în greutate, care fac furori printre celebrităţi, se crede acum că afectează metabolismul utilizatorilor, nu doar apetitul acestora.

Se ştie, de exemplu, că medicamentul semaglutidă, al grupului farmaceutic danez Novo Nordisk, indicat pentru controlul glicemiei şi recomandat în cazul persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 (Ozempic) şi tratamentul pentru obezitate (Wegovy),  sau tirzepatida pentru diabet (Mounjaro) sau Zepbound pentru pierderea în greutate, al grupului farmaceutic american Eli Lilly, promovează senzaţia de saţietate la persoanele care îl iau, interacţionând cu hormonii naturali din organism pentru încetinirea digestiei, astfel încât stomacul să rămână fizic mai plin pentru o perioadă mai îndelungată de timp.

Dar aceste tratamente ar putea afecta nu doar apetitul ci şi metabolismul, potrivit unui nou studiu.

„Întotdeauna mi s-a părut exagerat de simplist că aceste noi tratamente doar îi fac pe oameni să mănânce mai puţin”, a declarat profesorul Donal O'Shea, conducătorul cercetării, într-un comunicat.

Acest studiu este un pas înainte pentru înţelegerea modului în care funcţionează aceste noi medicamente pentru obezitate, spune cercetătorul.

„Constatările oferă, de asemenea, dovezi ştiinţifice pentru a sprijini faptul că tratamentul obezităţii nu înseamnă pur şi simplu să mănânci mai puţin şi să te mişti mai mult - aceasta este partea de prevenire. Tratamentul este mai complex decât atât”, subliniază el.

Studiul a arătat că 30 de persoane cu apnee obstructivă în somn şi obezitate care au luat analogi ai peptidei 1 asemănătoare glucagonului (GLP-1) au pierdut în greutate şi şi-au crescut metabolismul, iar persoanele cu un metabolism lent la începutul studiului păreau să aibă cele mai multe beneficii.

Cei 30 de pacienţi au beneficiat de imagistică specializată pentru ţesutul adipos din abdomen cu ajutorul unui scaner PET-CT, cu scanări efectuate înainte şi după şase luni de tratament cu GLP-1.

Studiul clinic din Irlanda pune la îndoială convingerile actuale privind semaglutida şi alte tratamente noi similare împotriva obezităţii.

Recentul studiu, efectuat la Spitalul Universitar St Vincent (SVUH), contestă convingerea că noile medicamente pentru pierderea în greutate funcţionează doar prin promovarea saţietăţii şi prin faptul că fac ca persoanele care le iau să mănânce mai puţin.

Studiul controlat randomizat a fost condus de profesorul Donal O'Shea de la SVUH şi facultatea de medicină University College Dublin (UCD), şi a examinat familia de medicamente bazate pe hormonul GLP-1.

Rezultatele, publicate săptămâna trecută, pe 22 august, în Journal of the Obesity Society, arată că există o relaţie puternică între creşterea activităţii metabolice cauzată de tratamentul cu GLP-1, administrat o dată pe zi, şi cantitatea de greutate pierdută.

În plus, persoanele cu activitate metabolică scăzută înainte de începerea tratamentului au beneficiat cel mai mult de acesta.

„Acest studiu pune în discuţie principala poveste despre aceste tratamente mai noi, şi anume că acestea vă fac pur şi simplu să mâncaţi mai puţin şi că orice acţiune asupra arderii energiei este minimă. Forţa asocierii este surprinzătoare având în vedere numărul relativ mic studiat şi sugerează că această creştere a activităţii metabolice contribuie semnificativ la modul în care funcţionează aceste medicamente", a precizat profesorul O'Shea.

Aceste tratamente medicale pentru obezitate sunt încă în fază incipientă spune el, şi „trebuie să înţelegem pe deplin cum funcţionează".

Înţelegerea modului în care aceşti agenţi cresc arderea energiei ar trebui să fie o parte importantă a cercetărilor viitoare, indică cercetătorul irlandez.

viewscnt