Cercetătorii de la Universitatea California San Diego (UC San Diego) au descoperit că două dintre cele mai frecvent administrate terapii cu celule stem, care sunt adesea utilizate interschimbabil, conţin de fapt tipuri complet diferite de celule.
Rezultatele unui studiu recent contestă paradigma actuală conform căreia „o celulă vindecă totul" în terapeutica ortopedică cu celule stem şi evidenţiază necesitatea unei caracterizări mai informate şi mai riguroase a terapiilor injectabile cu celule stem înainte ca acestea să fie comercializate pentru a fi utilizate la pacienţi.
Cercetătorii au analizat populaţiile celulare pentru un tratament regenerativ al osteoartritei, care este obţinut prin centrifugarea în gradient de densitate a aspiratului concentrat de măduvă osoasă autologă (BMAC) şi ale fracţiunii vasculare stromale derivate din ţesut adipos (ADSVF) colectate de la aceiaşi subiecţi.
Aceste două terapii au multe asemănări: ambele sunt terapii injectabile derivate din propriile celule ale pacientului - măduva osoasă în BMAC şi ţesutul adipos (grăsime) în ADSVF - şi ambele sunt considerate a conţine celule stem/stromale mezenchimale (CSM), celule care se pot diferenţia în muşchi, oase şi alte ţesuturi conjunctive.
Datorită asemănărilor lor, cele două terapii sunt frecvent comercializate ca „terapii cu celule stem" interschimbabile şi sunt utilizate pentru a trata o serie de afecţiuni musculo-scheletice şi cutanate, în special la sportivii profesionişti. Cu toate acestea, până în prezent, puţine cercetări au încercat să caracterizeze compoziţia şi biologia de bază a acestor două terapii.
Această lipsă de informaţii a împiedicat efectuarea unor investigaţii clinice riguroase privind dozele ideale pentru aceste terapii şi, potrivit cercetătorilor, a încurajat dezinformarea în comercializarea tratamentelor în cadrul industriei de celule stem, cu o valoare de 11,9 miliarde de dolari.
Pentru a umple acest gol, cercetătorii au analizat 62 de populaţii de celule BMAC şi 57 de populaţii ADSVF pentru a crea un atlas celular care detaliază ce tipuri de celule sunt prezente în fiecare terapie, ce gene sunt active în aceste celule şi ce proteine sunt prezente.
Noul atlas a arătat că în ceea ce priveşte concentraţiile de CSM în formulările BMAC acestea erau extrem de scăzute şi că, în general, nu existau tipuri comparabile de „celule stem" în ambele terapii. De fapt, cele două tratamente aveau compoziţii foarte diferite; BMAC era compus în principal din celule roşii şi albe din sânge, iar ADSVF era compus în principal din celule ale ţesutului conjunctiv.
În plus, multe proteine asociate cu funcţia de regenerare au fost fie absente, fie găsite în concentraţii extrem de scăzute în ambele terapii, punând sub semnul întrebării mecanismele lor de acţiune şi eficacitatea generală.
Pe lângă faptul că oferă o resursă bogată pentru cercetători, rezultatele studiului, publicate vineri în revista Science Advances, sugerează că ingredientele active din terapiile biologice precum BMAC şi ADSVF trebuie să fie definite mai detaliat.
De asemenea, recentul studiu sugerează că domeniul în ansamblu ar trebui să se îndrepte către terapii celulare mai standardizate, în care dozele necesare clinic de celule şi concentraţiile de proteine sunt cuantificate cu atenţie.
