Un studiu clinic pilot condus de cercetătorii de la Universitatea din Cincinnati (UC) şi Centrul Speranţei Lindner a constatat că stimularea electrică a măduvei spinării este fezabilă, bine tolerată şi prezintă potenţial terapeutic pentru tratarea depresiei.
Echipa a declarat că cercetarea se concentrează asupra modului în care comunicarea dintre creier şi corp este implicată în tulburările psihiatrice.
Rezultatele studiului au fost publicate miercuri, în revista Molecular Psychiatry.
„Credem că legătura dintre creier şi corp este esenţială pentru tulburările psihiatrice", a declarat într-un comunicat dr. Romo-Nava, profesor asociat în cadrul Departamentului de Psihiatrie şi Neuroştiinţe Comportamentale de la UC, director adjunct de cercetare al Institutului de Cercetare de la Centrul Lindner şi medic-cercetător la Spitalul universitar UC.
Multe dintre simptomele tulburărilor de dispoziţie sau ale tulburărilor de alimentaţie sau tulburărilor de anxietate au legătură cu ceea ce s-ar putea interpreta ca fiind o dereglare a acestei interacţiuni dintre creier şi corp, explică cercetătorul
Potrivit acestuia, căile neuronale situate în măduva spinării transmit informaţii de la corp la regiunile creierului care sunt implicate în experienţa emoţională pe care o cunoaştem sub numele de dispoziţie.
Atunci când funcţionează corect, creierul foloseşte aceste informaţii pentru a face în mod constant ajustări care să ajute la reglarea stării de spirit a unei persoane.
În timp ce tulburarea depresivă majoră poate avea multe cauze diferite, unul dintre factorii care contribuie ar putea fi faptul că această cale este supraîncărcată cu informaţii.
„De exemplu, stresul cronic ar putea duce la un circuit creier-corp hiperactiv care, în cele din urmă, scurt-circuitează sistemul şi îl împiedică să se regleze într-un mod eficient şi optim", a declarat Romo-Nava.
Echipa de cercetare a analizat diferite modalităţi de a modula această interacţiune dintre creier şi corp şi a dezvoltat o abordare nouă prin stimularea neinvazivă a măduvei spinării. Romo-Nava a obţinut un brevet în 2020 pentru metoda de stimulare utilizată după ce a lucrat cu Biroul de inovare al UC.
Stimularea măduvei spinării este concepută pentru a diminua fluxul de informaţii în circuitul creier-corp, astfel încât creierul să fie capabil să se reajusteze şi să se autoregleze.
Se crede că stimularea măduvei spinării ajută creierul să se moduleze aşa cum ar trebui prin diminuarea zgomotului sau prin diminuarea semnalizării hiperactive care poate fi în vigoare în timpul unui sindrom depresiv, spune cercetătorul american.
Dispozitivul experimental care a fost folosit nu este mai mare decât o cutie de pantofi, electrodul activ fiind plasat pe spatele pacientului, iar electrodul de întoarcere fiind plasat pe umărul drept al acestuia.
Dacă abordarea se dovedeşte a fi eficientă, cercetările ulterioare vor explora doza optimă, frecvenţa şi condiţiile în care poate fi folosită stimularea măduvei spinării. Foto/Colleen Kelley/UC Marketing + Brand.
Detalii despre studiu
Studiul pilot a testat fezabilitatea şi tolerabilitatea stimulării măduvei spinării pentru pacienţii cu tulburare depresivă majoră.
Un total de 20 de pacienţi au fost înscrişi în studiu, jumătate dintre ei fiind randomizaţi pentru a primi versiunea activă a stimulării măduvei spinării şi jumătate pentru a primi o versiune diferită de curent care nu se aştepta să aibă un efect prea mare.
Pacienţii au mers la Centrul Lindner pentru trei şedinţe de 20 de minute pe săptămână, timp de opt săptămâni, pentru un total de 24 de şedinţe de stimulare medulară.
Rezultatele studiului
Romo-Nava a declarat că, la fel ca în cazul majorităţii studiilor pilot, obiectivul principal al studiului a fost fezabilitatea şi siguranţa intervenţiei şi cât de bine au tolerat pacienţii stimularea.
Studiul a fost conceput astfel încât doza de stimulare să poată fi redusă dacă este necesar, dar cercetătorul a precizat că toţi pacienţii au tolerat bine doza prescrisă iniţial.
Deşi a folosit un curent care este foarte mic, de aproximativ 10 ori mai mic decât cel care se ştie că induce leziuni tisulare, mai sunt multe de explorat în ceea ce priveşte doza optimă şi frecvenţa sesiunilor, a precizat el.
Efectele secundare ale tratamentului au fost uşoare, inclusiv înroşirea pielii la locul de stimulare şi scurte senzaţii de mâncărime sau de arsură nedureroase, care au durat doar în timpul şedinţelor de tratament.
Roşeaţa pielii nu a durat de obicei mai mult de 20 de minute după o şedinţă, potrivit cercetătorului.
O reconstrucţie virtuală a modului în care curentul de la dispozitiv se deplasează prin corp a arătat că acesta ajunge la materia cenuşie spinală din măduva spinării, dar nu ajunge la creierul propriu-zis.
Asta susţine ipoteza cercetătorilor conform căreia modularea acestor căi este cea care poate induce apoi un efect asupra zonelor relevante pentru starea de spirit din creier.
„Aşadar, nu curentul ajunge la creier, ci modificarea semnalului este cea care are apoi un efect. Acest studiu nu este suficient pentru a dovedi toate aceste componente ale ipotezei, dar credem că este un bun început", a menţionat cercetătorul.
Pacienţii care au primit stimularea activă au avut o scădere mai mare a severităţii simptomelor depresive în comparaţie cu grupul de control, dar echipa spune că studiul a fost limitat de dimensiunea mică a eşantionului.
Aceste rezultate vor trebui să fie reproduse în studii mult mai mari pentru a fi confirmate.
„Trebuie să fim precauţi atunci când interpretăm aceste rezultate din cauza naturii pilot şi a dimensiunii mici a eşantionului studiului", a precizat Romo-Nava.
Deşi rezultatul primar a fost pozitiv şi arată un potenţial terapeutic, trebuie să se ţină seama de toate limitările studiului a menţionat cercetătorul.
Datele au arătat că tensiunea arterială în repaus a participanţilor nu s-a schimbat pe parcursul celor opt săptămâni, dar tensiunea arterială diastolică (cifra de jos a unei citiri a tensiunii arteriale) a scăzut pentru o perioadă scurtă de timp după fiecare sesiune, într-un mod cumulativ în timpul studiului.
„Asta ar putea însemna că, de fapt, am putea induce o formă de efect plastic asupra circuitului de interacţiune dintre creier şi corp, care este, de asemenea, implicat în funcţiile autonome, cum ar fi tensiunea arterială şi ritmul cardiac", a declarat Romo-Nava, indicând un alt semnal în direcţia corectă.
Mergând mai departe, cercetătorul spune că echipa de cercetare caută fonduri suplimentare pentru a pune la punct un studiu extins şi pentru a dezvolta o versiune portabilă a dispozitivului de stimulare a măduvei spinării.
În cazul în care studiile ulterioare confirmă că stimularea este sigură şi eficientă pentru tratarea tulburărilor psihiatrice, vor urma alte studii pentru a identifica doza optimă de tratament, frecvenţa şi condiţiile în care poate fi utilizată.
