O echipă de cercetare de la Universitatea canadiană din Alberta a descoperit o nouă ţintă potenţială de tratament pentru cancerul ovarian.
O cercetare recentă, publicată în revista Oncogene, este prima care investighează în mod cuprinzător expresia crescută a unei gene, numite ZIC2, în celulele cancerului ovarian, descoperind că aceasta este asociată cu rate scăzute de supravieţuire a pacientelor cu cancer ovarian. Totodată, cercetătorii au testat diverse modalităţi de inactivare a genei.
Potrivit Societăţii Canadiene de Cancer, cancerul ovarian se estimează că va ucide aproximativ 2.000 de femei în Canada în acest an. Aproximativ un sfert din cazurile de cancer ovarian prezintă niveluri ridicate de proteină ZIC2 în celulele canceroase.
Proteina ZIC2 este produsă de gena ZIC2, care în mod normal este responsabilă de dezvoltarea creierului uman în stadiul embrionar şi apoi rămâne inactivă la adulţi, cu excepţia creierului şi testiculelor. Nu este pe deplin înţeles de ce gena se reactivează în cancerul ovarian cu rezultate atât de mortale.
„În prezent, nu există niciun tratament eficient pentru cancerul ovarian”, spune YangXin Fu, profesor de oncologie experimentală, bstetrică şi ginecologie. „De asemenea, cazurile de cancer ovarian sunt adesea diagnosticate într-un stadiu avansat şi până atunci, chiar şi cu intervenţii chirurgicale şi chimioterapie, cancerul reapare şi devine rezistent la chimioterapie".
„Acesta este motivul pentru care trebuie să găsim un nou tratament”, a menţionat cercetătorul canadian.
Laboratorul canadian a început prin a testa ZIC2 în eprubete, folosind linii celulare umane de cancer ovarian. Cercetătorii le-au identificat pe cele care prezentau o expresie ridicată a genei şi apoi au folosit tehnologia CRISPR pentru a o inactiva. Ei au constatat că celulele canceroase cu ZIC2 inactivată creşteau mai lent, migrau mai puţin şi formau colonii mai puţine şi mai mici.
Apoi au repetat experimentele prin implantarea celulelor canceroase ovariene la şoareci şi observarea comportamentului acestora. Din nou, au constatat o încetinire similară a dezvoltării cancerului în tumorile în care gena ZIC2 fusese inactivată.
„Când inactivăm ZIC2 în aceste celule canceroase, ele devin mai puţin agresive şi formează tumori mai mici la şoareci”, explică prof. Fu.
Desigur, este un pas uriaş pentru a trece de la testele pe animale la un studiu clinic pe oameni, spun cercetătorii, dar aceste rezultate arată că, în viitor, prin identificarea unei modalităţi de a inhiba funcţia ZIC2, aceasta ar putea reduce formarea şi progresia tumorilor şi ar putea oferi un tratament eficient.
ZIC2 este un factor de transcripţie, ceea ce înseamnă că are capacitatea de a activa sau dezactiva multe alte gene, un fel de „reglator principal”, explică prof. Fu, dar este rareori exprimat la adulţi, cu excepţia ţesutului cancerului ovarian, astfel încât cercetătorii cred că este o potenţială ţintă de vizat prin tratament.
În mod interesant, echipa a încercat să adauge ZIC2 la liniile celulare de cancer ovarian care nu exprimau acest factor în mod natural şi a constatat cu surprindere că nu a încurajat creşterea tumorii. Acest lucru indică faptul că tratamentul ZIC2 este specific contextului, spune prof. Fu, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie specific celulelor în care gena este deja prezentă.
Potrivit acestuia, următorul pas al cercetării va fi căutarea unor modalităţi de inactivare a ZIC2 la pacienţii umani, deoarece CRISPR nu este încă utilizat pentru tratamentul uman.
Laboratorul a precizat că va căuta medicamente cu molecule mici care pot inhiba funcţia genei şi va explora, de asemenea, chimera de direcţionare a proteolizei sau abordarea PROTAC - o tehnologie de degradare a proteinelor - care este capabilă să elimine anumite proteine nedorite.
