O operaţie de transfer al nervilor a permis unui număr de 13 adulţi tineri cu paralizie completă să-şi recâştige funcţiile mâinilor şi să-şi poată mişca braţele. Toţi cei 13 pacienţi teraplegici sunt acum capabili să se hrănească, să îşi toarne o băutură, să-şi perie dinţii şi să scrie.
Această reuşită este rezultatul unei noi tehnici chirurgicale care conectează nervii funcţionali cu nervii răniţi pentru a restabili puterea în muşchii paralizaţi.
În timpul operaţiei, chirurgii australieni au ataşat nervi funcţionali, dedeasupra leziunii spinale, nervilor paralizaţi în urma rănirii. La doi ani după operaţie şi după o terapie fizică intensă, participanţii au reuşit să-şi atingă faţa cu braţele şi să-şi deschidă palmele pentru a ridica şi manipula obiecte.
Restaurarea extensiei cotului a îmbunătăţit capacitatea pacienţilor de a-şi propulsa scaunul rulant şi de a se transfera în pat sau în maşină.
Constatările cerectătorilor arată că transferurile de nervi pot obţine îmbunătăţiri funcţionale similare transferurilor de tendon tradiţionale, cu avantajul incizilor mai mici şi timpi de imobilizare mai scurţi după operaţie.
La 10 participanţi, transferurile nervilor au fost combinate în mod unic cu transferurile de tendoane. Transferurile nervoase au restabilit mişcarea naturală şi controlul mai bun al motricităţii mânii, iar transferurile de tendoane au restabilit puterea braţului şi capacitatea de ridicare.
Chiar dacă numărul pacienţilor implicaţi în studiu a fost mic cercetătorii spun că transferurile nervoase sunt un progres major în restabilirea funcţiei braţului şi mâinii şi oferă o opţiune chirurgicală sigură pentru persoanele care trăiesc cu tetraplegie.
Cu toate acestea, patru transferuri nervoase au eşuat la trei participanţi, iar autorii au concluzionat că sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina care sunt cei mai buni candidaţi pentru a selecta chirurgia de transfer de nervi şi pentru a reduce la minimum incidenţa eşecului.
"Pentru persoanele cu tetraplegie, îmbunătăţirea funcţiei mâinii este obiectivul cel mai important. Noi credem că operaţia de transfer de nervi oferă o nouă opţiune interesantă, oferind persoanelor cu paralizie posibilitatea de a recâştiga funcţiile braţului şi mâinii pentru a-şi îndeplini sarcinile de zi cu zi şi pentru a le oferi o mai mare independenţa", a spus dr. Natasha van Zyl de la Austin Health din Melbourne, Australia, care a condus cercetarea, citată de sciencedaily.com.
În mod tradiţional, funcţia membrelor superioare a fost reconstituită cu ajutorul unei intervenţii chirurgicale de transfer al tendonului, în timpul căreia muşchii care încă funcţionează dar sunt destinaţi unei alte funcţii, sunt rearanţaţi chirurgical pentru a înlocui activitatea muşchilor paralizaţi.
În schimb, transferurile nervoase permit reanimarea directă a muşchiului paralizat în sine. În plus, transferurile nervoase pot reînsufleţi mai mult de un singur muşchi, au o perioadă mai scurtă de imobilizare după intervenţie chirurgicală de doar 10 zile faţă 6-12 săptămâni pentru un transfer nervos pentru extensia cotului. Noua intervenţie reuşeşte de asemenea să evite şi probleme tehnice legate de chirurgia transferului tendonului incluzând tensionarea tendonului în timpul intervenţiei chirurgicale şi eşecul mecanic de întindere sau ruptură după intervenţia chirurgicală.
Rapoartele anterioare individuale de caz şi mici studii retrospective au arătat că operaţia de transfer nervos este fezabilă şi sigură la persoanele cu tetraplegie. Dar acesta este primul studiu prospectiv care utilizează măsuri standardizate privind rezultatele funcţionale şi combinaţii de intervenţii chirurgicale multiple de transfer de nervi şi tendoane.
În total, studiul a recrutat 16 adulţi tineri cu vârsta medie de 27 de ani şi cu traumatisme precoce care aveau mai puţin de 18 luni de la producerea rănirii, iar leziunile măduvei spinării au fost la nivelul gâtului, vertebrele C5-C7. Cele mai multe cazuri au fost rezultatul unor accidente de autovehicule sau leziuni sportive.
Participanţii au suferit transferuri nervoase unice sau multiple în unul sau ambele membre superioare pentru a restabili extensia cotului, funcţia de apucare şi pe cea de deschidere a palmelor. Aceasta a implicat preluarea nervilor de lucru la muşchii inervaţi de deasupra leziunii spinării şi ataşarea lor la nervii musculaturii paralizaţi inervaţi de sub rană pentru a restabili controlul voluntar şi reanimarea muşchiului paralizat.
De exemplu, chirurgii au selectat nervul care alimentează muşchiul minor al omoplatului ca un nerv donator şi l-au ataşat la nervul care alimentează tricepsul, muşchiul care care se îndreaptă cotul. Pentru a restabili apucarea şi prinderea nervului la muşchiul extensor al încheieturii mâinii, acesta a fost transferat la nervul interosos anterior.
În total, au fost efectuate 59 de transferuri nervoase la 16 participanţi (13 bărbaţi şi 3 femei, 27 membre). La 10 participanţi (12 membre), transferurile nervoase au fost combinate cu transferul tendoanelor pentru a îmbunătăţi funcţia mâinii.
La 24 de luni, s-au observat îmbunătăţiri semnificative în capacitatea mâinilor de a ridica şi de a elibera mai multe obiecte într-un interval de timp specificat. Înainte de intervenţie chirurgicală, niciunul dintre participanţi nu a reuşit să obţină un punctaj pentru testele de rezistenţă, dar 2 ani mai târziu, forţa de strângere şi apucare a fost suficient de mare pentru a efectua majoritatea activităţilor din viaţa zilnică.
Trei participanţi au avut patru transferuri nervoase nereuşite - în două cazuri a exsitat o scădere permanentă a senzaţiei şi în două a avut o scădere temporară a forţei încheieturii care s-a rezolvat la 1 an după operaţie. În general, intervenţia chirurgicală a fost bine tolerată.
În ciuda acestor realizări, chirurgia de transfer nervos are încă unele limitări. Pentru cele mai bune rezultate transferurile nervoase ar trebui să fie efectuate în mod ideal în 6-12 luni de la rănire. În plus, poate dura câteva luni după transferul nervos pentru renaşterea nervului în muşchiul paralizat şi pentru ca acesta să se poată mişca din nou şi ani până la atingerea puterii maxime.
