Bolile cardiovasculare continuă să fie principala cauză de deces la nivel mondial, contribuind la o treime din decese anual. După infarct, capacitatea înnăscută a inimii de a se regenera este limitată, determinând muşchiul să dezvolte cicatrici pentru a-şi menţine integritatea structurală. Acest ţesut cicatricial inflexibil interferează cu capacitatea inimii de a pompa sânge, ducând la insuficienţă cardiacă la mulţi pacienţi, 50% dintre aceştia nu supravieţuiesc mai mult de cinci ani, aşa încât nevoia de terapii inovatoare este urgentă.
Oamenii de ştiinţă de la Centrul de medicină regenerativă şi cercetare a celulelor stem, din cadrul UCLA, au dezvoltat o terapie experimentală, prima de acest gen, care are potenţialul de a îmbunătăţi repararea inimii după un infarct, prevenind apariţia insuficienţei cardiace.
Noua abordare terapeutică vizează îmbunătăţirea funcţiei cardiace după un infarct prin blocarea unei proteine numite ENPP1, care este responsabilă de creşterea inflamaţiei şi a formării ţesutului cicatricial care exacerbează leziunile cardiace.
Descoperirile, publicate în revista Cell Reports Medicine, ar putea reprezenta un progres major în tratamentul post-infarct.
„În ciuda prevalenţei atacurilor de cord, opţiunile terapeutice au stagnat în ultimele decenii”, a declarat autorul principal, dr. Arjun Deb, profesor de medicină şi biologie moleculară, celulară şi de dezvoltare şi cercetător la Centrul de medicină regenerativă şi cercetare a celulelor stem al UCLA, într-un comunicat al universităţii.
În prezent, nu există medicamente special concepute pentru a face inima să se vindece sau să se repare mai bine după un infarct, spune specialistul.
Terapia experimentală utilizează un anticorp monoclonal proiectat de laboratorul UCLA. Această terapie medicamentoasă ţintită este concepută pentru a imita anticorpii umani şi a inhiba activitatea ENPP1, care creşte în urma unui infarct, potrivit cercetărilor anterioare ale echipei.
Laboratorul UCLA a constatat că o singură doză de anticorp a îmbunătăţit semnificativ repararea inimii la şoareci, prevenind deteriorarea extinsă a ţesuturilor, reducând formarea de ţesut cicatricial şi îmbunătăţind funcţia cardiacă. La patru săptămâni după simularea unui infarct miocardic, doar 5% dintre animalele care au primit anticorpul au dezvoltat insuficienţă cardiacă severă, comparativ cu 52% dintre animalele din grupul de control.
Această abordare terapeutică ar putea deveni prima care îmbunătăţeşte în mod direct repararea ţesutului cardiac în urma unui infarct, oferind un avantaj faţă de terapiile actuale care se concentrează pe prevenirea deteriorării ulterioare, dar nu şi pe promovarea activă a vindecării.
Acest lucru poate fi atribuit modului în care anticorpul este conceput pentru a viza inter-relaţionarea celulară, în beneficiul mai multor tipuri de celule din inimă, inclusiv celulele musculare cardiace, celulele endoteliale care formează vasele de sânge şi fibroblastele, care contribuie la formarea cicatricilor.
Constatările iniţiale din studiile preclinice arată, de asemenea, că terapia cu anticorpi a redus în siguranţă formarea ţesutului cicatricial fără a creşte riscul de ruptură a inimii, posibilă după un infarct.
Echipa a subliniat faptul că, este nevoie de mai multe cercetări pentru a înţelege potenţialele efecte pe termen lung ale inhibării ENPP1, inclusiv potenţialele efecte adverse asupra masei osoase sau a calcifierii osoase.
ENPP1 este exprimată în regiunea de cicatrizare după leziunile cardiace. Muşchiul cardiac prezentat în roşu şi ENPP1 în verde demonstrează expresia ENPP1 în regiunea de formare a cicatricilor. Credit: UCLA, 24 octombrie 2024
Laboratorul UCLA se pregăteşte acum să introducă această terapie în studiile clinice.
Echipa intenţionează să depună în această iarnă o aplicaţie pentru noul medicament experimental - IND (Investigational New Drug) la Administraţia americană pentru alimente şi medicamente (FDA), cu scopul de a începe primele studii pe oameni la începutul anului 2025.
Aceste studii vor fi concepute pentru a administra o singură doză de medicament persoanelor eligibile imediat după un infarct, ajutând inima să se repare în primele zile critice după evenimentul cardiac.
În timp ce accentul se pune în prezent pe repararea inimii după infarct, laboratorul UCLA explorează, de asemenea, potenţialul acestei terapii de a ajuta la repararea altor organe vitale.
„Mecanismele de reparare a ţesuturilor sunt conservate în general în toate organele, astfel încât examinăm modul în care această terapie ar putea ajuta în alte cazuri de leziuni ale ţesuturilor”, a declarat Deb, care este, de asemenea, directorul temei de cercetare cardiovasculară UCLA de la facultatea de medicină a UCLA.
Pe baza efectului său asupra reparării inimii, aceasta ar putea reprezenta o nouă clasă de medicamente care îmbunătăţesc repararea ţesuturilor.
Candidatul terapeutic descris în acest studiu este acoperit de un brevet deţinut de Regents UCLA. Strategia de tratament a fost utilizată doar în cadrul testelor preclinice; aceasta nu a fost testată la om şi nu a fost încă aprobată ca fiind sigură şi eficientă pentru utilizarea la om.
Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la nivel mondial, provocând aproximativ 17,9 milioane de decese în fiecare an, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
Bolile cardiovasculare sunt un grup de afecţiuni ale inimii şi vaselor de sânge şi includ boala coronariană, boala cerebrovasculară, boala reumatică a inimii şi alte afecţiuni.
Mai mult de patru din cinci decese din cauza bolilor cardiovasculare se datorează infarctului miocardic şi accidentelor vasculare cerebrale (AVC), iar o treime din aceste decese apar prematur la persoanele sub 70 de ani.
