O echipă de oameni de ştiinţă americani speră să învingă cancerul furişându-se în mecanismele sale de apărare şi folosind abordări mai puţin toxice pentru pacienţi.
Deghizarea anticorpilor care luptă împotriva tumorilor în interiorul moleculelor pe care cancerul le utilizează pentru a alimenta creşterea tumorală este baza unei noi potenţiale terapii a cercetătorilor de la Centrul de Cancer a universităţii americane Yale (YSM).
După cum se explică într-o lucrare publicată luni în revista ACS Central Science, terapia de tip cal troian s-a dovedit eficientă în laborator împotriva mai multor tipuri de tumori canceroase, inclusiv a tumorilor cerebrale care pot fi dificil de atacat din cauza barierei protectoare hemato-encefalice.
Succesul acestei abordări poate fi atribuit anticorpilor purtători de terapie care au fost reproiectaţi strategic din unii anticorpi antinucleari (ANA) din lupusul eritematos sistemic (LES) pentru a profita de capacitatea lor de a ţinti tumorile, eliminând în acelaşi timp efectele lor de lupus.
Aceşti anticorpi antinucleari se agaţă nedetectaţi de moleculele de acid nucleic pe care cancerul le preia din mediul său înconjurător pentru a construi ADN nou şi a ajuta la creşterea tumorilor. Odată ajunşi în interiorul tumorii, anticorpii renunţă la deghizare şi îşi lansează încărcătura de terapie pentru a ucide celulele canceroase.
Spre deosebire de alte terapii care asociază anticorpii tradiţionali şi chimioterapia, anticorpii din această terapie nu circulă şi nu caută markerii de suprafaţă ai celulelor tumorale, cum ar fi HER2 sau PD-L1, pentru a şti unde să atace, ci intră neobservaţi în mediul tumoral.
Un efect probabil binevenit al acestei terapii foarte ţintite este reducerea efectelor secundare toxice experimentate de pacienţi atunci când terapiile mai puţin precise omoară ţesuturile sănătoase.
„Conjugatele anticorp-antinuclear-medicament [ANADC] caută reziduurile ADN-ului care plutesc în jurul tumorilor, ceea ce înseamnă că pot urmări tumorile chiar dacă acestea nu au receptori de suprafaţă specifici şi sunt invizibile pentru alţi anticorpi mai convenţionali", a declarat dr. James Hansen, autor principal al studiului, şeful programului de radiochirurgie oncologică Gamma Knife de la Yale, într-un comunicat.
ANADC s-au dovedit eficiente împotriva modelelor de şoareci cu cancer mamar şi de colon şi chiar au îmbunătăţit supravieţuirea în cazul modelelor de şoareci cu gliom, a explicat dr. Hansen.
În prezent, se depun eforturi pentru a avansa această terapie la testarea în cadrul studiilor clinice.
„Prin ţintirea acizilor nucleici extracelulari în locul receptorilor de suprafaţă, ANADC pot viza practic orice tumoră necrotică, indiferent de tip, ceea ce o face o terapie de tip tumoral-agnostic" şi, prin urmare, promiţătoare şi pentru alte boli, a explicat medicul.
Această tehnologie oferă posibilitatea de a utiliza anticorpi antinucleari pentru a furniza medicamente, proteine sau terapii genice tumorilor sau altor locuri de deteriorare asociate cu eliberarea crescută de ADN, cum ar fi infarctul miocardic (atacurile de cord), accidentele vasculare cerebrale (AVC) sau leziunile traumatice, a mai precizat el.
Anticorpii antinucleari conjugaţi cu medicamente caută reziduurile de ADN care plutesc în jurul tumorilor. În această imagine, anticorpii lupus - reprezentaţi sub formă de fluturi - plutesc în mijlocul unui flux de nucleozide în drumul lor către nucleul unei celule tumorale vii. Această cale oferă o modalitate neaşteptată de a administra terapii purtate de anticorpii lupus în nucleele celulelor canceroase.
