Un studiu condus de Universitatea americană Yale dezvăluie un mecanism care declanşează pierderea reglării imunitare asociate cu scleroza multiplă şi alte boli, şi o ţintă pentru tratament.
În urmă cu peste două decenii, o echipă de cercetători din laboratorul lui David Hafler, un cercetător de la Yale care la acea vreme era la Harvard, a descoperit un tip de celule T la om care reprimă sistemul imunitar; ulterior, echipa a descoperit că aceste aşa-numite celule T reglatoare (Treg), atunci când sunt defecte, reprezintă o cauză de bază a bolilor autoimune, în special a sclerozei multiple (SM). Cu toate acestea, timp de mulţi ani, mecanismul din spatele acestei disfuncţii a rămas neclar.
Într-un nou studiu condus de Yale, o echipă de cercetători constată că această pierdere a reglării imunitare este declanşată de o creştere a PRDM1-S, o proteină implicată în funcţia imunitară, provocând o interacţiune dinamică a mai multor factori genetici şi de mediu, inclusiv consumul ridicat de sare.
Descoperirile, publicate miercuri în revista Science Translational Medicine, dezvăluie, de asemenea, o nouă ţintă pentru un tratament universal pentru boala autoimună umană.
Cercetarea a fost condusă de Tomokazu Sumida, profesor asistent la Yale School of Medicine (YSM), şi Hafler, profesor de neurologie William S. şi Lois Stiles Edgerly şi profesor de imunobiologie la Yale.
„Aceste experimente dezvăluie un mecanism cheie care stă la baza pierderii reglării imunitare în scleroza multiplă şi probabil în alte boli autoimune”, a declarat David Hafler, un cercetător de la Yale, preşedintele Departamentului de neurologie şi profesor de neurologie şi de imunobiologie, într-un comunicat al universităţii.
„Ele adaugă, de asemenea, o perspectivă mecanicistă asupra modului în care disfuncţia Treg (celule T de reglare) apare în bolile autoimune umane”, explică cercetătorul.
Se ştie că bolile autoimune, printre cele mai frecvente tulburări la adulţii tineri, sunt afectate de factori genetici şi de mediu, inclusiv deficitul de vitamina D şi acizii graşi.
Într-un studiu anterior, echipa de la Yale a constatat că nivelurile ridicate de sare contribuie, de asemenea, la dezvoltarea sclerozei multiple, o boală autoimună a sistemului nervos central.
Mai exact, ei au observat că un nivel ridicat de sare induce inflamaţia unui tip de celule imunitare cunoscute sub numele de celule T CD4, cauzând în acelaşi timp o pierdere a funcţiei celulelor T de reglare. Ei au descoperit că acest lucru este mediat de o kinază sensibilă la sare sau de o enzimă esenţială pentru semnalizarea celulară, cunoscută sub numele de SGK-1.
Pentru noul studiu, cercetătorii au utilizat secvenţierea ARN pentru a compara expresia genelor la pacienţii cu scleroză multiplă cu expresia la persoanele sănătoase.
La pacienţii cu SM, cercetătorii au identificat o supraexprimare sau o expresie crescută a unei gene numită PRDM1-S (factor de transcripţie specific primatelor), cunoscută şi sub numele de BLIMP-1, care este implicată în reglarea funcţiei imunitare.
În mod surprinzător, cercetătorii au constatat că PRDM1-S a indus o expresie crescută a enzimei SGK-1 sensibilă la sare, ceea ce a dus la perturbarea celulelor T reglatoare. În plus, ei au găsit o supraexprimare similară a PRDM1-S în alte boli autoimune, sugerând că aceasta poate fi o caracteristică comună a disfuncţiei celulelor T reglatoare.
Pe baza acestor informaţii, cercetătorii dezvoltă în prezent medicamente care pot viza şi reduce expresia PRDM1-S în celulele T reglatoare. Echipa a iniţiat colaborări cu alţi cercetători de la Yale care utilizează metode computaţionale noi pentru a creşte funcţia celulelor T de reglare pentru a dezvolta noi abordări care vor funcţiona în toate bolile autoimune umane, se mai arată în comunicatul universităţii.
