Folosim cuvântul „dragoste” într-o gamă largă de contexte, de la adoraţia sexuală la iubirea părintească sau iubirea faţă de natură. Acum, tehnicile avansate de imagistica creierului pot face lumină asupra motivului pentru care folosim acelaşi cuvânt pentru o colecţie atât de diversă de experienţe umane.
Cercetătorii au avansat „în căutarea dragostei" la un nivel cu totul nou, dezvăluind că diferite tipuri de iubire au originea în diferite părţi ale creierului.
„Vă vedeţi copilul nou-născut pentru prima dată. Copilul este sănătos şi reprezintă cea mai mare minune a vieţii dumneavoastră. Simţiţi dragoste pentru cel mic”.
Afirmaţia de mai sus a fost prezentată în cadrul unui studiu unui grup de cincizeci şi cinci de părinţi, care s-au autodescris ca fiind într-o relaţie de dragoste.
Cercetătorii de la Universitatea Aalto, din Finlanda, au utilizat imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională (RMN) pentru a măsura activitatea creierului în timp ce subiecţii se gândeau la scurte povestiri legate de şase tipuri diferite de iubire.
„Oferim acum o imagine mai cuprinzătoare asupra activităţii cerebrale asociate cu diferite tipuri de iubire decât cercetările anterioare”, spune Pärttyli Rinne, cel care a coordonat studiul, într-un comunicat al universităţii norvegiene.
„Modelul de activare al iubirii este generat în situaţii sociale în ganglionii bazali, linia mediană a frunţii, precuneus şi joncţiunea temporoparietală din părţile laterale ale cefei”, indică el.
Dragostea pentru copii a generat cea mai intensă activitate cerebrală, urmată îndeaproape de dragostea romantică.
„În cazul iubirii părinteşti, a existat o activare în profunzimea sistemului de recompensă al creierului, în zona striatum, în timp ce vizualizam zonele creierului asociate cu iubirea, iar acest lucru nu a fost observat pentru niciun alt tip de iubire”, spune Rinne.
Dragostea pentru partenerii romantici, prieteni, străini, animale de companie şi natură au făcut, de asemenea, parte din recentul studiu publicat luni în revista Cerebral Cortex.
Conform cercetării, activitatea creierului este influenţată nu numai de cât de apropiat este obiectul iubirii, ci şi dacă acesta este o fiinţă umană, o altă specie sau natura.
Deloc surprinzător, dragostea plină de compasiune pentru străini a fost mai puţin satisfăcătoare şi a provocat o activare cerebrală mai mică decât dragostea din relaţiile apropiate.
În acelaşi timp, dragostea faţă de natură a activat sistemul de recompense şi zonele vizuale ale creierului, dar nu şi zonele cerebrale sociale.
Deţinătorii de animale de companie pot fi, de asemenea, identificaţi prin activitatea cerebrală.
Cea mai mare surpriză pentru cercetători a fost că zonele creierului asociate cu dragostea dintre oameni au ajuns să fie foarte asemănătoare, diferenţele constând în principal în intensitatea activării.
Toate tipurile de iubire interpersonală au activat zone ale creierului asociate cu cogniţia socială, spre deosebire de iubirea pentru animalele de companie sau pentru natură - cu o singură excepţie.
Răspunsurile creierului subiecţilor la următoarea afirmaţie au dezvăluit, în medie, dacă aceştia îşi împart sau nu viaţa cu un prieten blănos.
„Sunteţi acasă şi vă tolăniţi pe canapea, iar pisica de companie vine şi se ghemuieşte lângă dumneavoastră şi toarce somnoroasă. Îţi iubeşti animalul de companie”.
„Atunci când am analizat dragostea pentru animalele de companie şi activitatea cerebrală asociată din zonele cerebrale, acestea au dezvăluit statistic dacă persoana este sau nu proprietar de animale de companie. Când vine vorba de proprietarii de animale de companie, aceste zone sunt mai activate decât în cazul celor care nu deţin animale de companie”, explică Rinne.
Activările zonelor iubirii au fost comparate pentru control, în cadrul studiului, cu poveşti neutre în care se întâmpla foarte puţin. De exemplu, privitul pe fereastra autobuzului sau spălatul pe dinţi în mod absent. După ce au auzit interpretarea unui actor profesionist a fiecărei „poveşti de dragoste”, participanţii au fost rugaţi să îşi imagineze fiecare emoţie timp de zece secunde.
Acesta nu este primul efort de a identifica zonele din creier asociate cu dragostea pentru echipa finlandeză. Aceştia au întreprins mai multe studii menite să aprofundeze cunoştinţele ştiinţifice despre emoţiile umane.
În urmă cu un an, grupul a publicat o cercetare care cartografiază experienţele corporale ale subiecţilor în ceea ce priveşte dragostea, studiul anterior asociind, de asemenea, cele mai puternice experienţe fizice ale dragostei cu relaţiile interpersonale apropiate.
Înţelegerea mecanismelor neuronale care stau la baza iubirii poate ajuta la orientarea discuţiilor cu privire la natura iubirii, a conştiinţei şi a conexiunii umane, dar, de asemenea, cercetătorii speră că munca lor va îmbunătăţi intervenţiile de sănătate mintală în condiţii precum tulburările de ataşament, depresia sau problemele relaţionale.
Foto: O medie statistică a modului în care diferite tipuri de dragoste semnalizează în diferite regiuni ale creierului. Credit: Pärttyli Rinne et al, 26 august 2024, Universitatea Aalto.
Foto articol: Creierul în dragoste: imaginea arată zonele creierului care se activează în asociere cu cele mai intens resimţite forme de dragoste interpersonală. Imagine: Juha Lahnakoski, 26 august 2024.
