În cadrul unui studiu care utilizează celule canceroase de sân umane, oamenii de ştiinţă afirmă că au identificat celule albe ale sistemului imunitar care par a fi cele mai apropiate vecine ale celulelor canceroase mamare susceptibile de a se răspândi.
Care celule sunt cele mai apropiate vecine ale celulelor din cancerul de sân, care sunt susceptibile de a se răspândi? Un nou studiu a identificat potenţial un subset de macrofage, sau celule albe din sânge, ca fiind cei mai apropiaţi vecini. Descoperirile ridică potenţialul pentru o nouă ţintă biologică pentru imunoterapie.
Cercetătorii spun că descoperirea, axată pe o celulă albă din sânge numită macrofag, poate oferi o nouă ţintă biologică pentru imunoterapiile concepute pentru a distruge celulele canceroase care se răspândesc şi care sunt adesea markeri pentru agravarea bolii.
Un raport privind rezultatele a fost publicat online pe 20 august în revista Oncogene.
Pentru studiu, cercetătorii de la Centrul de cancer Kimel a universităţii Johns Hopkins au utilizat tehnici speciale de imagistică pentru a observa organizarea celulelor individuale în cadrul tumorilor şi s-au bazat pe lucrările specialiştilor de la Institutul Giovanis al Johns Hopkins, ale căror lucrări anterioare s-au concentrat pe identificarea biomarkerilor din celulele cancerului de sân care sunt susceptibile de a se răspândi.
„Una dintre cele mai interesante evoluţii în tratamentul cancerului este imunoterapia - medicamente care ajută sistemul imunitar să atace o tumoră”, a declarat marţi într-un comunicat, Andrew Ewald, profesor şi director al departamentului de biologie celulară şi al Institutului Giovanis. Dar, observă el, astfel de imunoterapii funcţionează până acum doar pentru un subset de pacienţi, un indiciu clar că trebuie identificate mai multe ţinte celulare - şi mai specifice - pentru a extinde eficienţa acestor terapii.
Concentrarea asupra celulelor sistemului imunitar este logică, deoarece aceste celule îşi încep activitatea prin apropierea de celulele canceroase, spune Ewald. Atingerile dintre celule declanşează un fel de proces asemănător unei „strângeri de mână” care permite celulelor imunitare precum macrofagele să identifice o celulă pe care o întâlnesc.
Atunci când aceste întâlniri au loc, sistemul imunitar le „etichetează” biologic pe unele ca fiind „străine” organismului şi pregătite pentru distrugere, lăsându-le pe altele în pace. Însă una dintre caracteristicile celulelor canceroase este capacitatea lor de a-şi masca identitatea şi de a păcăli sistemul imunitar să le lase în pace pentru a se schimba, a creşte, şi a se răspândi.
În încercarea de a determina mai bine care celule sunt cele mai apropiate de celulele cancerului de sân, oamenii de ştiinţă de la Johns Hopkins au analizat mostre de ţesut de cancer de sân primar şi metastatic de la 24 de persoane care au murit de cancer de sân şi care şi-au donat ţesuturile cercetătorilor de la Johns Hopkins prin intermediul unui program de autopsiere rapidă.
Oncologul şi expertul în imagistică dr. Won Jin Ho, de la Centrul de cancer Kimmel, a utilizat un instrument de imagistică numit citometrie de masă pentru a analiza şi cartografia celulele din probele de ţesut.
Şi alţi oameni de ştiinţă au cartografiat celulele din astfel de ţesuturi, dar cercetătorii de la Johns Hopkins spun că studiul lor s-a concentrat nu pe ceea ce înconjoară o celulă canceroasă medie, ci pe ceea ce este cel mai aproape de acele celule canceroase care sunt cel mai probabil să se răspândească.
Sute de celule se întind pe lăţimea unei singure mostre de ţesut. „Atunci când analizăm celulele disociate, este ca şi cum ne-am uita la un smoothie de celule, toate amestecate împreună, dar cu ajutorul imagisticii, putem vedea unde sunt toate piesele”, spune Ho, profesor asistent de oncologie şi director al Centrului de citometrie în masă de la Johns Hopkins.
Echipa a dentificat anterior o semnătură biomarker comună celulelor cancerului de sân care sunt susceptibile de a se răspândi sau de a metastaza.
Cercetătorii au folosit 36 de astfel de biomarkeri pentru a identifica celulele care iniţiază metastaze şi alte „semnături” pentru a identifica celulele de lângă acestea - cele care se aflau aproape (la o distanţă de aproximativ 10-20 de microni), altele la o distanţă de aproximativ trei până la patru celule şi celule mai îndepărtate.
„Ceea ce a ieşit în evidenţă, printre celulele sistemului imunitar, a fost un subset de macrofage foarte aproape de sau atingând celulele care iniţiază metastazele în probele de ţesut primar şi metastatic”, spune Ho. Subseturile de macrofage sunt o minoritate - aproximativ 1%-5% - din celulele prezente în tumoră.
Echipa de cercetare a confirmat prezenţa subseturilor cheie de macrofage într-un alt set de peste 100 de probe de cancer de sân dintr-o bancă de tumori publicată într-un studiu anterior, demonstrând că astfel de subtipuri distincte de macrofage sunt, într-adevăr, componente ale micro-mediului cancerului mamar.
Un tip de globule albe, macrofagele pot înghiţi şi distruge singure celulele „străine”, dar pot şi recruta alte celule ale sistemului imunitar pentru a lupta împotriva celulelor pe care le identifică ca fiind străine organismului.
Specialiştii spun că alte studii au arătat că tumorile cu multe macrofage pot indica un prognostic mai prost şi un răspuns mai scăzut la imunoterapie.
„În calitate de oameni de ştiinţă axaţi pe descoperiri, căutăm modalităţi de a schimba organizarea spaţială a sistemului imunitar în micromediul din jurul celulelor canceroase”, spune Ewald.
„În cele din urmă, am putea dezvolta terapii biologice pentru a schimba modul în care sunt organizate vecinătăţile de celule canceroase”.
Într-o mare de celule canceroase (albastre), macrofagele (verzi) sunt vecinele apropiate ale celulelor canceroase care iniţiază metastaze (magenta). Credit: Won Jin Ho, Centrul de cance Kimmel de la Johns Hopkins, 3 septembrie 2024
