Persoanele cu obezitate sunt mai predispuse la a avea gamapatie monoclonală de semnificaţie nedeterminată (MGUS), o afecţiune benignă a sângelui care adesea precede mielomul multiplu, potrivit unui nou studiu publicat în revista medicală Blood Advances a Asociaţiei Americane de Hematologie.
Mielomul multiplu este un cancer de sânge al plasmocitelor, un tip de celule albe din sânge care produc anticorpi pentru a lupta împotriva infecţiilor.
MGUS, caracterizat de o proteină anormală produsă de plasmocite, este un precursor cunoscut al mielomului multiplu.
Majoritatea persoanelor cu MGUS nu prezintă simptome semnificative şi nu se îmbolnăvesc imediat.
Prezenţa MGUS serveşte, mai degrabă, ca un avertisment pentru a monitoriza potenţiala dezvoltare a unor afecţiuni mai critice în care se poate transforma, precum mielomul multiplu.
Centrele pentru controlul şi prevenirea bolilor (CDC) din Statele Unite au raportat în 2020 că aproape 42% din populaţia Statelor Unite este clasificată ca fiind obeză, definită printr-un indice de masă corporală (IMC) de 30 sau mai mare.
Totuşi, există puţine cercetări care să sugereze modul în care obezitatea poate avea un impact asupra rezultatelor cancerului.
„Deşi s-au făcut progrese semnificative în ceea ce priveşte terapeutica pentru mielomul multiplu, acesta rămâne o boală incurabilă, adesea diagnosticată după ce pacienţii au suferit deja leziuni terminale ale organelor", explică dr. David Lee, rezident în medicină internă la Spitalul generalist din Massachusetts (MGH), într-un comunicat al Asociaţiei Americane de Hematologie.
„Acest cancer este precedat de afecţiuni premaligne, inclusiv MGUS. Grupul nostru de cercetare se concentrează pe investigarea factorilor de risc şi a etiologiei MGUS pentru a înţelege mai bine cine ar putea avea un risc crescut de a dezvolta MGUS şi de a evolua spre mielom multiplu", precizează în comunicat sursa citată.
Cercetătorii au înrolat 2.628 de persoane din Statele Unite ale Americii care prezentau un risc ridicat de a dezvolta mielom multiplu, pe baza rasei şi a istoricului familial de tumori hematologice maligne, între februarie 2019 şi martie 2022.
Participanţii au fost supuşi unui screening pentru MGUS, definit prin prezenţa proteinelor monoclonale la concentraţii serice de 0,2g/L sau mai mari.
Echipa a măsurat MGUS folosind spectrometria de masă - o metodă nouă, foarte sensibilă de identificare şi cuantificare a proteinelor monoclonale în sânge.
După ce au făcut ajustările pentru factori de vârstă, sex rasă, educaţie şi venit, echipa a constatat că a fi obez a fost asociat cu şanse cu 73% mai mari de a avea MGUS, în comparaţie cu persoanele cu greutate normală. Această asociere a rămas neschimbată atunci când s-a ţinut cont de activitatea fizică.
Cu toate acestea, indivizii foarte activi (definiţi ca practicând echivalentul alergării sau al joggingului 45-60 de minute pe zi sau mai mult) au fost mai puţin susceptibili de a avea MGUS chiar şi după ajustarea clasei IMC, în timp ce persoanele care au raportat că fumează intens şi drom puţin au fost mai susceptibili de a avea, de asemenea, niveluri detectabile de MGUS.
Printre limitările studiului se numără faptul că acesta a fost unul transversal - o imagine instantanee a modului în care anumite variabile sau caracteristici pot fi legate între ele la un singur moment dat în timp.
În timp ce anchetatorii au găsit o corelaţie puternică între MGUS, obezitate şi factorii de stil de viaţă, aceştia nu au suficiente dovezi pentru a presupune o cauzalitate.
În plus, Asociaţia Medicală Americană a votat recent pentru adoptarea unei noi politici care nu mai foloseşte doar IMC pentru a evalua dacă o persoană are o greutate sănătoasă, deoarece cercetările anterioare sugerează că acest indicator nu face o distincţie eficientă între masa grasă şi cea slabă şi nu ţine cont de modul în care grăsimea este distribuită în tot corpul.
Formula a fost creată pe baza unor date provenite de la populaţii albe nehispanice, ceea ce sugerează că implicaţiile sale nu pot fi generalizate cu exactitate la grupurile de negri, asiatici şi hispanici.
În continuare, cercetătorii vor urmări să valideze aceste constatări în alte cohorte de studiu, inclusiv la persoane care sunt urmărite longitudinal, pentru a explora în continuare mecanismele prin care obezitatea şi alţi factori de risc modificabili ar putea influenţa dezvoltarea şi progresia MGUS.
„Aceste rezultate ghidează cercetările viitoare asupra înţelegerii influenţei factorilor de risc modificabili, cum ar fi greutatea, exerciţiul fizic şi fumatul, asupra riscului de cancer", a explicat dr. Lee.
Acesta a precizat că, pentru a putea fi dezvoltate strategii eficiente de sănătate preventivă şi a reduce riscul de boli grave, cum ar fi mielomul multiplu, trebuie mai întâi înţeleasă mai bine relaţia dintre MGUS şi factorii de risc potenţial modificabili, cum este obezitatea.
