„Am descoperit că este absolut necesar pentru sănătate. Dacă nu este acolo, riscul de deces şi de cancer este cel puţin dublu", avertizează specialiştii.
Glanda timus, care produce celule T imune înainte de naştere şi în timpul copilăriei, este considerată nefuncţională la adulţi, iar uneori este îndepărtată în timpul operaţiilor cardiace pentru a facilita accesul la inimă şi la vasele de sânge principale.
O nouă cercetare însă, condusă de cercetători de la Spitalul general din Massachusetts (MGH) şi publicată miercuri, în New England Journal of Medicine - NEJM, a scos la iveală dovezi că timusul este de fapt esenţial pentru sănătatea adulţilor în general şi pentru prevenirea cancerului şi poate şi a bolilor autoimune.
Pentru a determina dacă timusul oferă beneficii pentru sănătatea adulţilor, echipa a evaluat riscul de deces, de cancer şi de boli autoimune în rândul a 1.146 de adulţi cărora li s-a îndepărtat timusul în timpul unei intervenţii chirurgicale şi în rândul a 1.146 de pacienţi cu caracteristici demografice asemănătoare care au suferit o intervenţie chirurgicală cardiotoracică similară fără timectomie.
Oamenii de ştiinţă au măsurat, de asemenea, producţia de celule T şi nivelurile din sânge ale moleculelor legate de sistemul imunitar la un subgrup de pacienţi.
La cinci ani după operaţie, 8,1% dintre pacienţii care au suferit o timectomie au murit, comparativ cu 2,8% dintre cei cărora nu li s-a îndepărtat timusul, ceea ce echivalează cu un risc de deces de aproape 3 ori mai mare (2,9 ori mai mare).
De asemenea, tot în această perioadă, 7,4% dintre pacienţii din grupul cu timectomie au dezvoltat cancer, comparativ cu 3,7% dintre pacienţii din grupul de control, ceea ce reprezintă un risc de 2,0 ori mai mare.
„Studiind persoanele cărora le-a fost extirpat timusul, am descoperit că acesta este absolut necesar pentru sănătate. Dacă nu este acolo, riscul de a muri şi riscul de cancer al oamenilor este cel puţin dublu", a declarat autorul principal dr. David T. Scadden, directorul Centrului de Medicină Regenerativă de la MGH şi al Institutului de Celule Stem de la Harvard.
Consecinţele îndepărtării timusului ar trebui să fie luate în considerare cu atenţie atunci când se are în vedere timectomia, a mai precizat medicul.
Într-o analiză suplimentară care a implicat toţi pacienţii din grupul cu timectomie cu mai mult de cinci ani de urmărire, rata generală de mortalitate a fost mai mare în grupul cu timectomie decât în populaţia generală din Statele Unite (9,0% faţă de 5,2%), la fel ca şi mortalitatea datorată cancerului (2,3% faţă de 1,5%).
Deşi echipa a constatat că riscul de boală autoimună nu diferă substanţial între grupul de timectomie şi grupul de control în ansamblu, în studiul lor, au observat o diferenţă atunci când pacienţii care au avut infecţii, cancer sau boală autoimună înainte de operaţie au fost excluşi din analiză.
După excluderea acestor persoane, 12,3% dintre pacienţii din grupul de timectomie au dezvoltat o boală autoimună, comparativ cu 7,9% în grupul de control, ceea ce reprezintă un risc de 1,5 ori mai mare.
În subgrupul de pacienţi la care a fost măsurată producţia de celule T şi moleculele legate de imunitate (22 în grupul de timectomie şi 19 în grupul de control, cu o urmărire medie de 14,2 ani postoperator), cei care au fost supuşi timectomiei au avut în mod constant o producţie mai mică de noi celule T decât controalele şi niveluri mai ridicate de molecule proinflamatorii în sânge.
Echipa intenţionează acum să evalueze modul în care diferitele niveluri ale funcţiei timusului la adulţi afectează sănătatea indivizilor.
„Putem testa vigoarea relativă a timusului şi să definim dacă nivelul său de activitate, mai degrabă decât prezenţa sa, este asociat cu o sănătate mai bună", a precizat medicul.
