Pentru persoanele bolnave de cancer, chimioterapia salvează vieţi, dar pentru unii pacienţi, tratamentul vine cu un efect secundar: afectează inima. Depistarea medicamentelor pentru cancer care ar putea prezenta cardiotoxicitate reprezintă o provocare permanentă, întrucât celulele cardiace nu pot fi crescute, în mod natural, în laborator. Până acum, acest lucru i-a obligat pe cercetători să efectueze aceste teste esenţiale folosind ţesut cardiac de la modele de rozătoare.
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la facultatea de medicină veterinară Cummings, din cadrul univerdsităţii Tufts, din Statele Unite, raportează că ţesutul cardiac obţinut prin donaţii de organe de la câini, care mor din alte cauze, reprezintă o platformă promiţătoare pentru testarea toxicităţii medicamentelor împotriva cancerului, oferind oamenilor de ştiinţă o nouă alternativă.
Programul de donare de organe de la Cummings funcţionează la fel ca cele la oameni, proprietarii fiind de acord să doneze inima animalului lor de companie atunci când acesta moare din alte cauze, pentru a sprijini cercetarea în domeniul sănătăţii animalelor şi a oamenilor.
„Deşi medicamentele împotriva cancerului uman de pe piaţa pot fi un instrument puternic în tratarea bolii, ceea ce nu este adesea luat în considerare sunt efectele de toxicitate cardiovasculară pe termen lung, deoarece durează ani de zile până când îţi dai seama că inima nu mai funcţionează la fel de bine", spune autorul principal Vicky Yang, cardiolog şi profesor asociat la facultatea de medicină veterinară Cummings.
Potrivit cercetătoarei cu ajutorul unei platforme de culturi celulare, se pot recrea foarte rapid efectele secundare ale medicamentelor împotriva cancerului şi pot fi manipulate cauzele biologice pentru a face tratamentele mai puţin toxice.
Ca dovadă a conceptului, echipa de cercetare a expus secţiuni de inimă canină la medicamente de chimioterapie utilizate la oameni şi câini pentru a suprima o serie de tumori solide, recunoscute şi pentru faptul că provoacă probleme cardiace care pun în pericol viaţa.
Yang şi colegii săi au observat că celulele cardiace nu îşi reveneau după leziunile provocate de medicamente, un proces numit autofagie, validând astfel constatările din studiile efectuate pe rozătoare.
În mod neaşteptat, secţiunile de inimă canină au rămas în viaţă mai mult de o săptămână, rezistând de peste două ori mai mult decât celulele cardiace prelevate de la modelele de rozătoare şi cu costuri mai mici.
Testarea medicamentelor împotriva cancerului pentru efectele secundare necesită cercetări costisitoare şi laborioase pe modele de rozătoare.
Câinii au mai multe gene în comun cu oamenii şi pot experimenta aceleaşi efecte secundare cardiace ca şi pacienţii umani atunci când fac chimioterapie.
Aşadar, modelele de inimă canină pot oferi date mai rapide, mai cuprinzătoare şi mai relevante din punct de vedere clinic decât modelele de rozătoare.
Oamenii de ştiinţă au lucrat mai mult de doi ani la finalizarea platformei.
Proiectul a fost o colaborare între facultatea de medicină veterinară Cummings şi centrul medical Tufts, reunind cardiologi şi oncologi, precum şi specialişti veterinari şi importanţi oameni de ştiinţă care lucrează cu modele de rozătoare.
O limitare a extinderii acestei platforme ar fi doar accesul la un spital veterinar universitar, care să aibă un program pentru donarea de organe pentru a le oferi cercetătorilor ţesut cardiac.
Cardio-oncologia translaţională este un domeniu emergent, spun specialiştii care s-au arătat nerăbdători să colaboreze cu alţi clinicieni pentru a testa o gamă mai largă de medicamente împotriva cancerului.
Lucrarea a fost publicată recent în revista PLOS ONE.
