Inhibitorii punctelor de control sunt un tip de terapie împotriva cancerului care exploatează puterea sistemului imunitar de a lupta împotriva celulelor canceroase şi s-au dovedit a avea un succes remarcabil în tratarea mai multor tipuri de cancere avansate. În timp ce acest tip de terapie a schimbat faţa tratamentului cancerului, odată cu creşterea activării imunitare pot apărea atacuri autoimune nedorite asupra ţesuturilor sănătoase. Astfel de evenimente adverse legate de imunitate apar la până la 60% dintre pacienţii trataţi cu această terapie şi pot contribui la întreruperea tratamentului, spitalizări şi chiar la deces prematur.
Cauza acestor toxicităţi autoimune rămâne în mare parte necunoscută. În prezent, nu există tratamente eficiente pentru a preveni sau inversa aceste efecte adverse imune endocrine în timpul imunoterapiei împotriva cancerului, care au ca rezultat aproape universal leziuni permanente ale organelor şi necesitatea de a urma o terapie de substituţie hormonală pe tot parcursul vieţii.
Un studiu condus de cercetători de la Centrul de cancer Jonsson Comprehensive al UCLA sugerează că IL-21, o moleculă solubilă implicată în activarea sistemului imunitar, poate fi o potenţială ţintă terapeutică pentru a contribui la reducerea efectelor secundare autoimune endocrine cauzate de terapia anticancer cu inhibitori ai punctelor de control.
Cercetătorii au descoperit că un grup specific de celule imune CD8+ cu o puternică activitate de ucidere, numite celule T citotoxice CD8+ CXCR6+ IFN-γ, joacă un rol central în acest atac autoimunitar.
De asemenea, au descoperit că activitatea acestor celule CD8+ este controlată de IL-21 şi că blocarea IL-21 previne autoimunitatea tiroidiană.
„Studiul nostru este primul care oferă o privire în profunzime asupra cauzei autoimunităţii tiroidiene asociată cu terapia cu inhibitori ai punctelor de control şi evidenţiază o potenţială cale de prevenire a acestei toxicităţi autoimune legate de tratament", a declarat dr. Melissa Lechner, profesor asistent de medicină în cadrul diviziei de endocrinologie, diabet şi metabolism de la facultatea de medicină de la UCLA, şi primul autor al studiului.
Pentru a investiga cauza toxicităţilor autoimune care apar în timpul terapiei cu inhibitori ai punctelor de control împotriva cancerului, echipa a folosit secvenţierea ARN-ului cu celulă unică din probe de tiroidă de la pacienţi.
Echipa a arătat apoi că celulele T efectoare CD8+ cu expansiune clonală care exprimă CXCR6+ Granzima B şi interferon-γ au un nivel crescut la persoanele cu evenimente adverse la nivelul tiroidei.
Mai mult, au descoperit că IL-21 de la celulele T helper CD4+ determină funcţia tirotoxică a acestor celule T CD8+ şi că inhibarea IL-21 într-un model de şoarece a prevenit autoimunitatea tiroidiană asociată cu inhibitorii punctelor de control.
Descoperirile evidenţiază potenţiale căi imune care pot fi vizate pentru a reduce toxicitatea imunoterapiei la pacienţi.
Înţelegerea modului în care se dezvoltă toxicităţile autoimune la pacienţii trataţi cu imunoterapie împotriva cancerului va ajuta cercetătorii să dezvolte strategii pentru a reduce aceste efecte secundare, făcând tratamentul mai sigur.
În plus, mecanismele care determină autoimunitatea legată de imunoterapia cancerului pot fi împărtăşite cu bolile autoimune spontane, cum ar fi diabetul zaharat de tip 1 şi tiroidita Hashimoto.
Concluziile acestui studiu îi pot ajuta pe cercetători să identifice ţinte pentru tratamentul unui număr mare de boli autoimune.
Studiul a fost publicat miercuri, în revista Science Translational Medicine.
