Acumularea unei proteine în creier este asociată cu anumite forme ale boliială Parkinson, a confirmat un studiu publicat joi, care ar putea deschide calea către diagnosticarea precoce a acestei afecţiuni.
Prezenţa în cantitate mare a proteinei alfa-sinucleină în lichidul cefalorahidian este „de mare precizie pentru (a identifica) formele tipice ale bolii Parkinson", rezumă un studiu condus de neurologul american Andrew Siderowf, publicat, joi, în jurnalul ştiinţific Lancet Neurology.
Boala Parkinson este, alături de Alzheimer, una dintre principalele afecţiuni care vizează creierul. Însă, nu se cunoaşte deocamdată pe deplin ce anume cauzează acest rău insidios din cauza căruia pacientul îşi pierde treptat capacitatea de mişcare.
Oamenii de ştiinţă ştiu că mai mulţi factori sunt asociaţi cu boala Parkinson, iar de câţiva ani se cunoaşte faptul că pacienţii prezintă adesea agregate de alfa-sinucleină (αSyn-SAA).
Studiul din Lancet Neurology, care se doreşte a fi primul de acest tip efectuat pe sute de pacienţi, confirmă faptul că prin testarea prezenţei unei acumulări a acestei proteine, boala poate fi în mare măsură detectată.
Astfel, autorii au evaluat utilitatea αSyn-SAA pentru a identifica eterogenitatea subiacentă la persoanele cu boala Parkinson, precum şi capacitatea sa de a detecta semnele timpurii ale afecţiunii, folosind date din cohorta Parkinson's Progression Markers Initiative (PPMI).
Printre cei 1.123 de participanţi s-au numărat persoane cu un diagnostic de boală Parkinson şi persoane la risc cu variante genetice (GBA şi LRRK2) legate de această afecţiune.
Au fost incluşi, de asemenea, aşa-numiţii participanţi în fază prodromală. Aceste persoane au prezentat simptome non-motorii, tulburări de somn sau pierderea mirosului, care pot fi semne timpurii ale bolii Parkinson, dar care nu fuseseră diagnosticate cu boala şi nu aveau niciunul dintre simptomele motorii tipice, cum ar fi tremurăturile sau rigiditatea musculară, care apar mai târziu în dezvoltarea bolii.
Motivul pentru a include şi aceşti participanţi a fost acela de a determina dacă αSyn-SAA ar putea prezice debutul bolii Parkinson, precum şi de a ajuta la diagnosticarea persoanelor cu simptome stabilite.
Probele de lichid cefalorahidian - care înconjoară creierul şi măduva spinării - de la fiecare participant au fost analizate cu ajutorul αSyn-SAA.
Această tehnică revoluţionară amplifică cantităţi foarte mici de agregate de α-sinucleină cu defecte de pliere în probele prelevate de la persoanele cu boala Parkinson, până la punctul în care acestea pot fi detectate cu ajutorul tehnicilor standard de laborator.
Rezultatele analizelor confirmă faptul că αSyn-SAA identifică persoanele cu boala Parkinson cu o acurateţe ridicată, cu rezultate pozitive la 88% din toţi participanţii cu un diagnostic (combinând cazurile sporadice şi genetice).
În cazurile sporadice - cele care nu au o cauză genetică cunoscută - 93% dintre indivizi au avut un rezultat pozitiv la αSyn-SAA. Cu toate acestea, rezultatele au variat în cazul persoanelor cu forme genetice ale bolii Parkinson, 96% dintre cei cu varianta GBA având un αSyn-SAA pozitiv, comparativ cu 68% dintre cei cu LRRK2.
Rezultatele nu sunt, însă, consistente. La pacienţii purtători ai unei mutaţii genetice, numită LRRK2, asociată cu anumite forme de Parkinson, prezenţa agregatelor este mai puţin sistematică.
Majoritatea participanţilor în fază prodromială au avut rezultate pozitive la αSyn-SAA, ceea ce indică faptul că aveau agregate de α-sinucleină, deşi nu fuseseră încă diagnosticaţi cu boala Parkinson.
Dintre cei recrutaţi pe baza pierderii mirosului, 89% (16/18 participanţi) au avut rezultate pozitive la αSyn-SAA.
În mod similar, la persoanele cu tulburări de comportament în somnul REM, o tulburare a somnului despre care se ştie că este un precursor al bolii Parkinson, rezultatele pozitive la αSyn-SAA au fost prezente în 85% (28/33) din cazuri.
Nicio altă caracteristică clinică nu a fost asociată cu un rezultat pozitiv al αSyn-SAA.
La participanţii care erau purtători ai variantelor LRRK2 sau GBA, dar care nu au avut niciun diagnostic de boală Parkinson sau simptome prodromale - cunoscuţi ca purtători nemanifestanţi (NMC) - 9% (14/159) şi, respectiv, 7% (11/151), au avut rezultate αSyn-SAA pozitive.
Este important de remarcat faptul că majoritatea participanţilor prodromali şi NMC cu αSyn-SAA pozitiv au avut scanări ale creierului care nu au arătat un declin al numărului aşteptat de celule nervoase producătoare de dopamină, o semnătură de biomarker care este prezentă chiar înainte de diagnostic.
Acest rezultat sugerează că acumularea de agregate de α-sinucleină poate fi un indicator foarte timpuriu al declanşării bolii.
Caracteristica clinică care a prezis cel mai puternic un rezultat pozitiv al αSyn-SAA a fost pierderea mirosului, unul dintre cele mai frecvente simptome la persoanele cu un diagnostic prodromial şi la cele cu diagnostic de boală Parkinson.
Dintre toţi participanţii cu boala Parkinson care aveau pierderea mirosului, 97% au avut un αSyn-SAA pozitiv, comparativ cu 63% dintre cei al căror simţ al mirosului era neschimbat.
Datele autopsiei pentru 15 participanţi, toţi cu diagnostic de boală Parkinson în timpul vieţii, au arătat că 14 dintre ei aveau patologie tipică şi erau αSyn-SAA pozitivi.
Singurul caz αSyn-SAA negativ a fost al unui individ al cărui simţ al mirosului a rămas neschimbat în timpul vieţii şi care era, de asemenea, purtător al variantei LRRK2.
Oamenii de ştiinţă mai au până la realizarea unui test „biologic" pentru boala Parkinson, care în prezent este diagnosticată doar prin simptomele sale vizibile.
Ar fi necesar să se stabilească mai ales dacă tehnica funcţionează la fel de bine prin analize de sânge, care sunt mult mai uşor de efectuat comparativ cu cele ale lichidului cefalorahidian.
Însă, acest studiu „pune bazele unui diagnostic biologic al bolii Parkinson", consideră, într-un comentariu publicat în Lancet Neurology, neurologii Daniela Berg şi Christine Klein, care nu au participat la această cercetare. În opinia celor doi, s-a dovedit acum că rolul alfa-sinucleinei este „revoluţionar în privinţa diagnosticului, cercetării şi studiilor clinice asupra bolii Parkinson".
Ei consideră că este deosebit de important faptul că cercetătorii au constatat, de asemenea, prezenţa unei concentraţii mari de alfa-sinucleină la pacienţi care prezentau semne precoce ale bolii Parkinson, în special o slăbire a simţului mirosului, care trebuie dovedită pe cohorte mai mari.
Pentru a valorifica întregul potenţial al αSyn-SAA, ei spun că va trebui să fie dezvoltate teste de sânge.
„Deşi metoda bazată pe sânge trebuie să fie elaborată în continuare pentru a fi scalabilă, αSyn-SAA ar putea schimba modul de diagnosticare a bolii Parkinson, dar şi abordările de cercetare şi testarea clinică a tratamentelor", au concluzionat autorii studiului.
