Boala Alzheimer este o afecţiune neurodegenerativă devastatoare care afectează peste 50 de milioane de persoane din întreaga lume. În prezent nu există prea multe tratamente care să oprească degenerarea creierului, de aceea oamenii de ştiinţă se străduiesc să găsească noi abordări care ar putea aduce beneficii pacienţilor care suferă de această boală.
Acum, o echipă de cercetători propune, în urma unei meta-analize a unor studii la care au participat aproape 600 de persoane cu această boală, stimularea unei părţi cheie a creierului cu ajutorul luminii, ca opţiune de tratament viabilă pentru îmbunătăţirea simptomelor, care ar putea înlocui medicamentele din prezent, cunoscute pentru efectele secundare agresive.
Potrivit rezultatelor analizei, această abordare îi ajută pe pacienţii cu Alzheimer să doarmă mai bine şi le îmbunătăţeşte simptomele psiho-comportamentale.
Pe baza efectelor secundare minime observate, echipa de cercetători de la facultatea de medicină a universităţii Weifang din China sugerează că aceasta ar putea fi o opţiune de tratament viabilă, fără medicamente.
Echipa a realizat o meta-analiză a 15 studii care au testat modul în care terapia cu lumină, sau fotobiomodularea (PBM), are un impact asupra simptomelor declinului cognitiv.
PBM utilizează lumina pentru a stimula nucleul suprachiasmatic (SCN), o regiune a creierului implicată în reglarea somnului, care a fost, de asemenea, legată de aspecte ale bolii Alzheimer.
Terapia s-a dovedit promiţătoare în ameliorarea unora dintre simptomele bolii, inclusiv apatia, depresia, agitaţia şi agresivitatea.
În lucrarea publicată, cercetătorii notează că, deşi boala Alzheimer afectează în primul rând funcţia cognitivă, persoanele care suferă de această boală se confruntă frecvent şi cu probleme de somn şi simptome psiho-comportamentale.
Acestea pot include „comportament apatic şi depresiv, precum şi comportament agitat caracterizat prin activitate motorie exagerată şi agresivitate verbală şi/sau fizică", scriu cercetătorii.
Tulburările de somn sunt frecvente în boala Alzheimer, 70% dintre pacienţi confruntându-se cu tulburări de somn în stadiile incipiente, potrivit specialiştilor.
Nouă din zece persoane cu boala Alzheimer vor prezenta unul sau mai multe dintre aceste simptome psiho-comportamentale.
Cercetătorii notează că pacienţii cu boala Alzheimer sunt adesea mai puţin expuşi la lumină prin faptul că petrec mai puţin timp afară şi pot avea o sensibilitate redusă la lumină din cauza leziunilor nervoase, a interacţiunii sociale reduse şi a problemelor oculare legate de vârstă.
Expunerea redusă la lumină poate face ravagii asupra ritmurilor circadiene ale organismului.
Terapia prin lumină presupune, în esenţă, ca pacientul să fie expus la o lumină puternică ce imită iluminarea soarelui, la o intensitate de până la 10.000 lucşi, timp de aproximativ o jumătate de oră.
Receptorii retinieni transmit informaţii despre lumină către SCN din hipotalamus, care coordonează ritmul circadian, „ceasul" natural de 24 de ore al organismului uman.
Terapia prin lumină a fost utilizată pentru a trata depresia, în special persoane care suferă de tulburări afective sezoniere.
În timp ce terapia cu lumină pentru boala Alzheimer capătă tot mai multă atenţie, autorii spun că încă lipsesc cercetările complete privind eficacitatea şi siguranţa acesteia.
Analiza lor a inclus 15 studii controlate, randomizate, privind terapia cu lumină pentru boala Alzheimer sau demenţă, efectuate în şapte ţări diferite între 2005 şi 2022.
Cei mai mulţi dintre cei 598 de pacienţi, cu vârste cuprinse între 60 şi 85 de ani, aveau demenţă uşoară sau moderată.
„În general, rezultatele au arătat că terapia cu lumină a ajutat la ameliorarea eficienţei somnului, a calităţii somnului, a stării de depresie, a sarcinilor îngrijitorului şi a comportamentului agitat", scrie echipa.
Cu toate acestea, intervenţiile de terapie cu lumină din acest studiu au implicat o varietate de tehnologii care au folosit o gamă largă de lungimi de undă şi timpi.
Cercetătorii subliniază, de asemenea, că studiile incluse în meta-analiză au avut eşantioane de dimensiuni mici şi inconsecvenţe în ceea ce priveşte populaţiile de pacienţi, tipurile de demenţă şi severitatea.
Randomizarea din unele studii a fost, de asemenea, neclară, sugerând un potenţial bias.
„Tratamentele farmacologice actuale pot reduce doar într-o anumită măsură simptomele clinice; cu toate acestea, ele nu pot opri sau inversa procesul patologic", scriu autorii.
„Mai mult, medicaţia pentru Alzheimer implică efecte secundare precum diaree, crampe musculare, slăbiciune, greaţă, vărsături şi insomnie, reducând în mod notabil conformarea pacienţilor la tratament", notează ei.
Aşadar, găsirea altor modalităţi de tratare a simptomelor este valoroasă, deşi este posibil să existe rezultate adverse datorate expunerii la lumină puternică despre care nu se ştie nimic încă.
Studiul evidenţiază utilizarea terapiei cu lumină ca o posibilă opţiune de tratament pentru simptomele Alzheimer şi face apel la studii suplimentare, mai ample, pentru a confirma eficacitatea şi siguranţa acesteia.
Studiul a fost publicat pe 6 decembrie, în revista PLOS ONE.
