Boala Parkinson, o afecţiune neurodegenerativă, se caracterizează prin epuizarea neurotransmiţătorului dopamină din creier. Afecţiunea poate fi diagnosticată doar după ce încep simptome precum tremurături, rigiditate şi probleme de echilibru şi coordonare, moment în care sistemul nervos a fost deja afectat.
Noi cercetări sugerează că modificările la nivelul inimii preced stadiul simptomatic al bolii. Utilizând scanări PET, cercetătorii au descoperit că nivelurile scăzute de dopamină din inimă au fost predictori puternici ai dezvoltării ulterioare a bolii Parkinson sau a demenţei cu corpi Lewy.
Descoperirile ar putea conduce la modalităţi de diagnosticare a afecţiunilor înainte ca acestea să înceapă să se producă daune în organism.
Boala Parkinson afectează cel puţin 1 milion de persoane în Statele Unite şi în jur de 10 milioane în întreaga lume. Este a doua cea mai frecventă boală neurodegenerativă după boala Alzheimer şi duce adesea la o altă formă, demenţa cu corpi Lewy.
La persoanele care suferă de boala Parkinson, simptome precum tremorul, lentoarea mişcărilor, rigiditatea membrelor şi problemele de echilibru sunt rezultatul lipsei neurotransmiţătorului dopamină.
Un al doilea neurotransmiţător, norepinefrina (noradrenalina), scade, de asemenea, în boala Parkinson, afectând funcţiile sistemului nervos simpatic.
Acest lucru poate duce la oboseală, tensiune arterială neregulată, diminuarea mişcării alimentelor prin tractul digestiv şi scăderi bruşte ale tensiunii arteriale la statul în picioare.
Odată ce simptomele sunt evidente, leziuni substanţiale ale sistemului nervos au avut loc, aşa că cercetătorii caută modalităţi de a-i identifica pe cei care prezintă cel mai mare risc şi de a diagnostica tulburările înainte de a se produce multe daune.
Pot examinările imagistice cardiace să indice ceva despre boala Parkinson?
O potenţială cale de atac este căutarea modificărilor care se produc mai devreme în alte părţi ale corpului.
O nouă cercetare care utilizează scanări cu tomografie cu emisie de pozitroni (PET) a inimii a constatat că persoanele cu risc, cu o radioactivitate scăzută a 18F-dopaminei - un agent de imagistică cardiacă - în inimă, aveau o probabilitate mare de a dezvolta boala Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy în timpul urmăririi pe termen lung.
Studiul, realizat de cercetătorii de la National Institutes of Health (NIH), din Statele Unite, este publicat în revista The Journal of Clinical Investigation.
Studiul a urmărit un grup relativ mic de persoane cu risc ridicat de a dezvolta boala Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy, dar a urmărit aceste persoane timp de mai mulţi ani pentru a evalua dacă utilizarea PET-ului cardiac ar putea fi folosită ca predictor al conversiei la un diagnostic clinic de boală Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy.
Potrivit specialiştilor, „rezultatele au fost destul de convingătoare", indivizii cu scanuri cardiace PET, cu dopamină 18F anormală la momentul iniţial, având o probabilitate semnificativ mai mare de a fi diagnosticaţi cu boala Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy în următorii 7,5 ani, în comparaţie cu cei cu scanuri normale.
Cercetătorii sugerează că aceasta ar putea fi o metodă de a determina ce persoane cu factori de risc pentru boala Parkinson şi demenţă cu corpi Lewy au cele mai mari şanse de a dezvolta una dintre aceste afecţiuni.
Scanarea PET ca potenţial de diagnosticare timpurie
„Dacă se poate demonstra că un biomarker care utilizează deficienţa noradrenergică cardiacă poate identifica un proces de boală care va evolua în cele din urmă spre demenţa cu corpi Lewy, acest lucru ar putea fi foarte util pentru viitoarele studii clinice la această populaţie", a declarat pentru Medical News Today (MNT), dr. Michael S. Okun, director al Institutului pentru boli neurologice de la Universitatea de Sănătate din Florida şi consilier medical la Fundaţia Parkinson, care nu a fost implicat în această cercetare.
În cadrul acestui studiu, cercetătorii au investigat nivelurile de dopamină în inimile a 34 de persoane cu trei sau mai mulţi factori de risc pentru boala Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy.
Toţi participanţii au fost supuşi la scanări cardiace 18F-dopamină PET la fiecare 18 luni, pentru un total de 7,5 ani.
Un număr de participanţi au renunţat înainte de sfârşitul studiului.
Persoanele la risc ale căror scanări au arătat un nivel scăzut al radioactivităţii derivate din 18F-dopamină în inimă au avut o probabilitate mult mai mare de a dezvolta boala Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy în timpul urmăririi pe termen lung.
Dintre cei 20 de participanţi care au finalizat studiul, nouă au avut radioactivitate scăzută derivată din 18F-dopamină la primele scanări.
Dintre aceştia, opt au primit ulterior un diagnostic de boală Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy, în timp ce doar una dintre cele 11 persoane cu niveluri normale a fost diagnosticată ulterior.
Toţi cei care au dezvoltat demenţă cu corpi Lewy au avut o radioactivitate scăzută la scanările timpurii sau la momentul diagnosticului.
„Rezultatele au fost destul de convingătoare, persoanele cu o PET cardiacă cu dopamină 18F anormală la momentul iniţial având o probabilitate semnificativ mai mare de a fi diagnosticate cu [boala Parkinson] sau demenţă cu corpi Lewy în următorii 7,5 ani, în comparaţie cu cele cu scanări normale", a declarat pentru MNT dr. Christopher Tarolli, profesor asociat de neurologie la Centrul medical al Universităţii din Rochester, care nu a fost implicat în studiu.
Potrivit medicului, constatările sunt notabile, deoarece sugerează că 18F dopamina cardiacă PET poate fi un biomarker clinic fiabil pentru identificarea persoanelor care vor dezvolta aceste afecţiuni, cel puţin în rândul celor care prezintă un risc ridicat.
O constatare interesantă la un număr mic de persoane a fost că, atunci când erau prezenţi mai mulţi factori de risc pentru boala Parkinson] o radioactivitate cardiacă scăzută derivată din 18F-dopamină a prezis diagnosticul ulterior de demenţă cu corpi Lewy.
De asemenea, interesant a fost faptul că, în Statele Unite, acest test cardiac nu este aplicat în mod obişnuit la populaţiile cu Parkinson şi la populaţiile înrudite şi, prin urmare, ar putea reprezenta o oportunitate ratată.
Utilizarea clinică este încă departe
Specialiştii spun însă că există bariere care trebuie depăşite înainte ca aceste tipuri de scanări să poată fi utilizate pentru diagnosticarea clinică a bolii Parkinson şi a demenţei cu corpi Lewy.
„Primul este disponibilitatea examinării PET în sine, care este în prezent disponibilă doar în scop de cercetare într-un număr foarte mic de locaţii. Dincolo de asta, rămân întrebări cu privire la modul de identificare a pacienţilor eligibili care să fie examinaţi", explică dr. Tarolli.
Potrivit specialistului, ar fi important de ştiut dacă aceste rezultate sunt valabile doar în acest grup cu risc crescut de a dezvolta boala Parkinson sau dacă predictibilitatea ridicată a unei scanări anormale rămâne în rândul unei populaţii mai generale.
Totuşi, specialiştii sugerează că rezultatele ar putea avea un impact asupra cercetării clinice.
„În prezent, nu dispunem de medicamente care să poată modifica evoluţia acestor boli, astfel încât identificarea timpurie cu o examinare PET cardiacă cu dopamină 18F, aşa cum este descrisă în acest studiu, ar putea să nu aibă un impact imediat asupra îngrijirii clinice de astăzi".
„Dar ar putea avea un impact foarte mare în cercetarea clinică - identificarea persoanelor cu 'boala Parkinson prodromală' cu ani înainte de diagnosticul clinic ne-ar putea permite să evaluăm terapeutica mult mai devreme în procesul bolii şi să creştem probabilitatea de a avea un impact asupra traiectoriei bolii", a subliniat dr. Tarolli.
Chiar dacă este încă devreme, acest studiu identifică un alt potenţial biomarker pentru diagnosticarea bolilor neurodegenerative înainte ca efectele acestora să devină vitale.
