Schizofrenia ar putea fi asociată cu creşterea diferenţelor interindividuale în structura creierului, sugerând că este o tulburare extrem de eterogenă.
"Pacienţii diagnosticaţi cu schizofrenie prezintă o eterogenitate substanţială în ceea ce priveşte caracteristicile şi simptomele clinice şi răspunsul la tratament pe termen lung", afirmă autorul studiului, dr. Dag Alnaes de la Spitalul Universitar din Oslo, Norvegia, citat de Reuters.
Studiile RMN, pe care le-au efectuat cercetătorii, atestă cortexuri mai subţiri şi volumele subcorticale mai mici la pacienţii cu schizofrenie. Cu toate acestea, comparaţiile la nivel de grup pot masca o eterogenitate considerabilă în cadrul grupului, susţin autorii.
Pentru realizarea cercetării, oamenii de ştiinţă au examinat 1.151 de pacienţi cu schizofrenie şi 2.010 persoane sănătoase pentru a compara mai multe fenotipuri structurale ale creierului.
Constatările au arătat o diversitate mai mare în cazurile de schizofrenie pentru grosimea din zona corticală, dar şi pentru volumele corticale şi ventriculare şi subcâmpurile hipocampice.
Pentru a testa dacă aceste diferenţe sunt asociate cu riscul poligenic cumulativ pentru schizofrenie, în absenţa unui sindrom clinic, echipa a analizat datele privind un eşantion alcătuit din peste 12.000 de persoane sănătoase.
Ei au descoperit că un scor mai mare de risc poligeic pentru schizofrenie a fost asociat cu o scădere medie a grosimii în cortexul frontalotemporal. Cu toate acestea, aceste schimbările în grosimea medie nu au fost asociate cu eterogenitatea creierului.
Acest lucru sugerează că ''eterogenitatea creierului în schizofrenie rezultă din interacţiunile dintre factorii de mediu şi cei genetici care nu sunt surprinşi în înîliza de risc poligenic", mai afirmă cercetătorii.
În concluzie, schizofrenia, pare să fie asociată cu diferenţe interindividuale dezvoltate în structura creierului, care reflectă probabil eterogenitatea clinică, interacţiunile gene-mediu sau factorii secundari de boală.
