Stresul traumatic, asociat cu un cerebel mai mic, într-un recent studiu

Stresul traumatic, asociat cu un cerebel mai mic, într-un recent studiu

Adulţii care suferă de tulburare de stres post-traumatic (PTSD) au cerebelul mai mic, a descoperit o cercetare efectuată de Universitatea americană Duke pe baza datelor de imagistică cerebrală.

Cerebelul, o parte a creierului bine cunoscută pentru că ajută la coordonarea mişcărilor şi a echilibrului, poate influenţa emoţiile şi memoria, care sunt afectate de PTSD. Ceea ce nu se ştie încă este dacă un cerebel mai mic predispune o persoană la PTSD sau dacă PTSD micşorează această regiune a creierului.

„Diferenţele au fost în mare parte în cadrul lobului posterior, unde multe dintre funcţiile mai cognitive atribuite cerebelului par să se localizeze, precum şi vermisul, care este legat de o mulţime de funcţii de procesare emoţională", a declarat Ashley Huggins, Ph.D., autorul principal al raportului, care a ajutat la realizarea lucrării în calitate de cercetător postdoctoral la Duke în laboratorul psihiatrului dr. Raj Morey.

Huggins, în prezent profesor asistent de psihologie la Universitatea din Arizona, speră că aceste rezultate să-i încurajeze şi pe alţii să ia în considerare cerebelul ca posibilă ţintă medicală importantă pentru cei care suferă de PTSD.

„Dacă ştim ce zone sunt implicate, atunci putem începe să ne concentrăm intervenţiile, cum ar fi stimularea creierului, în principal asupra cerebelului şi, potenţial, să îmbunătăţim rezultatele tratamentului", a declarat Huggins.

Descoperirile, publicate miercuri, în revista Molecular Psychiatry, i-au determinat pe cercetători să înceapă să studieze care este relaţia: un cerebel mai mic care ar putea face oamenii mai predispuşi la PTSD, sau PTSD indus de traume duce la micşorarea cerebelului.

PTSD şi creierul mic

PTSD este o tulburare de sănătate mintală provocată de experimentarea sau de prezenţa la un eveniment traumatic, cum ar fi un accident de maşină, un abuz sexual sau o luptă militară.

Deşi majoritatea persoanelor care îndură o experienţă traumatică sunt scutite de această tulburare, aproximativ 6% dintre adulţi dezvoltă PTSD, care este adesea marcată de o frică sporită şi de retrăirea evenimentului traumatizant.

Cercetătorii au descoperit mai multe regiuni ale creierului implicate în PTSD, inclusiv amigdala cerebrală care reglează frica, şi hipocampulsul, un centru cheie pentru procesarea amintirilor şi dirijarea lor în tot creierul.

În schimb, cerebelul (care în latină înseamnă „creier mic") a primit mai puţină atenţie pentru rolul său în PTSD.

Un conglomerat de celule de mărimea unui grapefruit care pare că a fost lipit cu stângăcie sub partea din spate a creierului, ca şi cum cuiva i-a venit ideea după, cerebelul este cunoscut mai ales pentru rolul său în coordonarea echilibrului şi în coregrafia mişcărilor complexe, cum ar fi mersul sau dansul. Dar este mult mai mult decât atât.

„Este o zonă foarte complexă", spune Huggins. „Dacă ne uităm la cât de dens populată cu neuroni este în raport cu restul creierului, nu este atât de surprinzător faptul că face mult mai mult decât echilibru şi mişcare".

Densitatea poate fi un eufemism. Cerebelul reprezintă doar 10% din volumul total al creierului, dar împachetează mai mult de jumătate din cele 86 de miliarde de celule nervoase ale creierului.

Cercetătorii au observat recent modificări ale mărimii cerebelului în cazul PTSD. Cu toate acestea, majoritatea acestora cercetările au fost limitate fie de un set mic de date (mai puţin de 100 de participanţi), fie de limite anatomice largi, fie de o concentrare exclusivă asupra anumitor populaţii de pacienţi, cum ar fi veteranii sau victimele agresiunilor sexuale cu PTSD.

Reduceri subtile şi consistente

Pentru a depăşi aceste limitări, dr. Morey de la Duke, împreună cu alte peste 40 de grupuri de cercetare care fac parte dintr-o iniţiativă mai amplă de partajare a datelor, au pus în comun scanările imagistice ale creierului pentru a studia PTSD cât mai larg şi mai universal posibil.

Grupul s-a ales cu imagini de la 4.215 scanări RMN ale adulţilor, dintre care aproximativ o treime fuseseră diagnosticaţi cu PTSD.

„Am petrecut mult timp uitându-mă la cerebeluri", a spus Huggins.

Chiar şi cu un software automatizat pentru a analiza miile de scanări ale creierului, cercetătorul a verificat manual fiecare imagine pentru a se asigura că limitele trasate în jurul cerebelului şi a numeroaselor sale subregiuni erau corecte.

Rezultatul acestei metodologii minuţioase a fost o constatare destul de simplă şi consecventă: Pacienţii cu PTSD aveau cerebelul cu aproximativ 2% mai mic.

Atunci când Huggins a făcut un zoom asupra unor zone specifice din cadrul cerebelului care influenţează emoţiile şi memoria, ea a constatat reduceri similare ale cerebelului la persoanele cu PTSD.

De asemenea, ea a descoperit că, cu cât PTSD era mai grav pentru o persoană, cu atât mai mic era cerebelul acesteia.

„Abordarea categorică de tip 'da sau nu' nu ne oferă întotdeauna cea mai clară imagine", spune ea.

„Când ne-am uitat la severitatea PTSD, persoanele care aveau forme mai severe ale tulburării aveau un volum cerebelos şi mai mic", adaugă cercetătoarea.

Ţintirea cerebelului pentru tratament şi mai multe cercetări

Rezultatele reprezintă un prim pas important în ceea ce priveşte examinarea modului şi a locului în care PTSD afectează creierul.

Există mai mult de 600.000 de combinaţii de simptome care pot duce la un diagnostic de PTSD, a explicat Huggins.

„Să ne dăm seama dacă diferite combinaţii de simptome PTSD au un impact diferit asupra creierului va fi, de asemenea, important de reţinut", spune ea.

Deocamdată, însă, cercet[toarea speră că această lucrare îi ajută pe alţii să recunoască cerebelul ca fiind un motor important al comportamentului complex şi al proceselor dincolo de mers şi echilibru, precum şi o ţintă potenţială pentru tratamente noi şi actuale pentru persoanele cu PTSD.

„Deşi există tratamente bune care funcţionează pentru persoanele cu PTSD, ştim că acestea nu funcţionează pentru toată lumea", a spus Huggins.

„Dacă reuşim să înţelegem mai bine ce se întâmplă în creier, atunci putem încerca să încorporăm aceste informaţii pentru a veni cu tratamente mai eficiente, care să dureze mai mult şi să funcţioneze pentru mai mulţi oameni" a adăgat ea.

Foto articol: Cerebelul, indicat cu un indicator, este creierul din creier sau creierul mic. Acesta conţine jumătate din neuronii creierului, strâns înghesuiţi. Credit: Dan Vahaba, Universitatea Duke.

viewscnt