Însănătoşirea remarcabilă a unui pacient care s-a vindecat în urmă cu câţiva ani de mielom multiplu, un cancer comun al sângelui, a atras atenţia cercetătorilor, care au fost uimiţi să afle că, de fapt, pacientul a fost tratat pentru o boală complet diferită.
Interesul pentru această posibilă legătură a determinat o echipă internaţională, formată din cercetători spanioli şi francezi să descopere că virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC) sunt legate de dezvoltarea mielomului multiplu şi de stadii anterioare necanceroase cunoscute sub numele de gamapatii monoclonale.
Studiul lor recent confirmă faptul că depistarea timpurie a hepatitelor B şi C ar putea ajuta medicii să prevină evoluţia gamapatiilor monoclonale spre cancer prin tratarea acestor infecţii virale.
„Demonstrăm că terapia antivirală îmbunătăţeşte supravieţuirea pacienţilor cu mielom multiplu VHB-pozitiv", scriu în articolul publicat cercetătorul Alba Rodríguez-García de la Unitatea de cercetare clinică a malignităţilor hematologice din Spania şi colegii săi.
Potrivit acestuia, studiul confirmă, de asemenea, într-o cohortă mare, că tratamentul antiviral îmbunătăţeşte rezultatul mielomului multiplu la pacienţii infectaţi cu VHC.
Mielomul multiplu este un cancer care se dezvoltă în măduva osoasă din plasmocite anormale - un tip de celule albe din sânge care, în mod normal, produce anticorpi pentru a lupta împotriva infecţiilor. Boala se caracterizează prin multiple tumori.
Plasmocitele anormale proliferează şi produc prea mult dintr-un singur anticorp, care variază în fiecare caz. Numit proteină de mielom, acest anticorp poate fi folosit ca biomarker pentru a indica prezenţa cancerului sau a unei afecţiuni similare.
Înainte de mielomul multiplu, există stadii anterioare numite gamapatie monoclonală de semnificaţie nedeterminată (GMNS) şi mielom asimptomatic - smoldering (SMM).
Cercetarea şi tratamentul mielomului multiplu au progresat, dar boala este considerată în continuare incurabilă.
Unele studii au legat expunerea cronică la anumite substanţe (subproduse virale, de exemplu) de MGUS şi mielomul multiplu.
Leucemia limfocitară cronică şi limfomul - două boli care implică receptori necesari pentru recunoaşterea anticorpilor - au fost, de asemenea, legate de infecţiile pe termen lung.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, legături între mielomul multiplu şi infecţiile cu alte virusuri, cum ar fi HIV, sau virusul Epstein-Barr.
Identificarea a ce anume încearcă să atace anticorpii pacientului ar putea ajuta la controlul bolii.
Acelaşi grup de cercetare a publicat anterior, în 2022, un studiu care a implicat nouă pacienţi cu hepatită C cu gamapatie monoclonală.
Cei care au fost trataţi cu medicamente antivirale au prezentat o ameliorare mai mare în cazul mielomului multiplu sau a gammopatiei monoclonale în comparaţie cu cei care nu au fost trataţi.
Şi mai încurajator - medicaţia antivirală l-a pus pe unul dintre acei pacienţi cu mielom multiplu în remisie completă pe termen lung, se pare că pentru cel puţin patru ani la momentul respectiv.
Noul studiu al echipei a implicat 45 de pacienţi cu gammopatie monoclonală şi hepatită B.
În 36,7% din cazurile în care au putut detecta tipul de anticorpi produşi în exces, acesta viza în mod specific VHB, ceea ce sugerează că gammopatia lor era determinată de VHB.
După ce au primit tratament antiviral, gammopatia a doi dintre aceşti pacienţi nu a progresat.
Echipa a analizat apoi un grup mai mare de peste 2.500 de pacienţi cu mielom multiplu care sufereau fie de hepatita B, fie de hepatita C.
În ambele grupuri, au constatat că cei care au primit tratament antiviral au avut şanse mai mari de supravieţuire.
„Acest studiu demonstrează importanţa tratamentelor antivirale pentru pacienţii cu gammopatii clonale determinate de VHB sau VHC, inclusiv mielomul multiplu", concluzionează autorii.
„Terapia antivirală ar trebui să fie prescrisă cât mai devreme posibil în dezvoltarea gammopatiilor clonale legate de VHB sau VHC, în mod ideal în stadiul MGUS", scriu ei în cercetareapublicată în revista Haematologica.
