Noi cercetări sugerează că utilizarea aparatelor auditive poate fi o strategie importantă de sănătate publică la scară largă pentru a întârzia declinul cognitiv - contribuind la reducerea sau încetinirea poverii globale a demenţei. Faptul de a putea auzi şi de a menţine o comunicare şi legături eficiente cu ceilalţi nu numai că promovează sănătatea cognitivă, ci şi îmbătrânirea sănătoasă în general şi o mai bună calitate a vieţii, potrivit cercetătorilor din Australia.
Pierderea auzului este o parte comună a îmbătrânirii. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), aproape 60% din pierderile de auz moderate sau invalidante sunt suferite de adulţi cu vârsta de peste 60 de ani.
O altă parte a îmbătrânirii este declinul cognitiv - creierul nostru îmbătrâneşte la fel ca şi restul corpului nostru. Îmbătrânirea cognitivă nu este o boală - este un proces normal, pe tot parcursul vieţii, care începe la 20 de ani.
Pe măsură ce îmbătrânim, schimbările cognitive includ, de obicei, o încetinire a vitezei cu care putem procesa şi utiliza informaţiile, un efort mai mare pentru a învăţa lucruri noi şi pentru a îndeplini sarcini care necesită o atenţie divizată, precum şi o memorie redusă.
Cu toate acestea, alte funcţii cognitive, cum ar fi limbajul şi înţelepciunea dobândită în urma experienţei de viaţă, se îmbunătăţesc odată cu vârsta.
Persoanele cu pierdere uşoară a auzului au un risc aproape dublu de demenţă faţă de o persoană cu un auz normal, iar persoanele cu pierdere severă a auzului au un risc de aproape cinci ori mai mare.
Legătura dintre pierderea auzului şi funcţia cognitivă
Ceea ce mulţi oameni nu ştiu este că pierderea auzului este asociată cu un declin cognitiv accelerat, crescând riscul de demenţă pentru adulţii în vârstă cu pierdere auditivă netratată.
Se crede că rata declinului cognitiv creşte odată cu avansarea severităţii pierderii de auz.
Persoanele cu pierdere uşoară a auzului prezintă un risc aproape dublu de demenţă faţă de o persoană cu un auz normal, iar persoanele cu pierdere severă a auzului prezintă un risc de aproape cinci ori mai mare.
Se crede că aproximativ 40% din cazurile de demenţă ar putea fi prevenite. Dintre cei 12 factori de risc potenţial modificabili identificaţi, pierderea auzului este cel mai important - de fapt, reprezintă un risc mai mare decât bolile cardiovasculare şi diabetul.
Există trei teorii propuse pentru care purtarea de aparate auditive ar putea contribui la promovarea sănătăţii cognitive.
Una dintre teorii este că o stimulare auditivă redusă a creierului şi o procesare redusă a sunetului (care este un proces cognitiv) ar putea cauza modificări în structura şi funcţia creierului (teoria „foloseşte-l sau pierde-l").
O altă teorie sugerează că persoanele cu deficienţe de auz depun un efort cognitiv şi resurse mai mari pentru a asculta şi procesa informaţiile auditive, cum ar fi vorbirea.
Resursele cognitive alocate de obicei altor funcţii sunt apoi „recrutate" pentru procesarea vorbirii, lăsând mai puţine resurse cognitive pentru alte funcţii - cum ar fi memoria.
O a treia teorie propune că reducerea stimulării din mediu şi a participării sociale din cauza pierderii auzului (care poate fi asociată cu o reticenţă de a părăsi casa) poate contribui la probleme psihologice precum singurătatea şi depresia, ceea ce duce la schimbări în structura şi funcţia creierului.
Demenţa este o problemă de sănătate publică în creştere rapidă, afectând peste 55 de milioane de persoane din întreaga lume. Statisticile arată că întârzierea apariţiei demenţei cu doar un an ar putea scădea prevalenţa globală a acesteia cu 10 %.
Pierderea auzului apare adesea cu mulţi ani înainte de apariţia demenţei, astfel încât există o fereastră de oportunitate pentru a aborda pierderea auzului din timp şi, sperăm, pentru a încetini dezvoltarea demenţei asociate cu pierderea auzului.
Cel puţin trei ani de îmbunătăţire a funcţiei cerebrale
Acum, un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Melbourne a comparat performanţa cognitivă a două grupuri de persoane.
Echipa a descoperit că utilizarea aparatelor auditive îi poate ajuta pe adulţii vârstnici care suferă de pierderea auzului, putând totodată să stabilizeze funcţia cognitivă a acestora şi să reducă riscul de demenţă.
În studiul desfăşurat în cadrul departamentului de audiologie şi logopedie a universităţii australiene, cercetătorii au împărţit peste 200 de participanţi, toţi având peste 60 de ani, în două grupuri, unul alcătuit din persoane care se confruntau cu pierderea auzului şi utilizau aparate auditive, iar celălalt format din persoane care aveau aceeaşi problemă dar nu purtau astfel de dispozitive.
Subiecţii au fost monitorizaţi timp de trei ani, au indicat cercetătorii într-un articol publicat luni pe site-ul universităţii.
Pe parcursul perioadei de trei ani, cercetătorii au evaluat performanţa cognitivă a vârstnicilor din cele două grupuri cu ajutorul jocurilor de cărţi computerizate, la intervale de 18 luni.
Ei au descoperit că grupul de utilizatori de aparate auditive a prezentat stabilitate cognitivă generală după perioada de monitorizare, în timp ce în grupul alcătuit din persoane care nu foloseau aparate auditive s-a constatat un declin semnificativ la trei dintre cele patru teste cognitive.
Rezultatul studiului a fost publicat în jurnalul Frontiers in Neuroscience.
Cercetătorii au declarat că pierderea auzului, un simptom des întâlnit odată cu înaintarea în vârstă, este asociată cu declinul cognitiv accelerat, ceea ce ar putea creşte riscul de demenţă în cazul adulţilor vârstnici afectaţi de problema scăderii acuităţii auditive netratate.
Cercetătorii au descoperit că peste 70% dintre persoanele care au nevoie de aparate auditive fie nu apelează la îngrijire audiologică, fie nu îşi folosesc aparatele auditive.
Şi alte studii anterioare au demonstrat faptul că tratarea pierderii auzului cu aparate auditive a fost asociată cu o scădere a riscului de demenţă şi mortalitate.
Oamenii de ştiinţă au subliniat că utilizarea aparatelor auditive poate reprezenta o strategie importantă de sănătate publică la scară largă pentru întârzierea declinului cognitiv, astfel încât să contribuie la reducerea sau încetinirea poverii demenţei la nivel global.
Pe lângă riscul mai mare de demenţă, pierderea auzului este, de asemenea, asociată cu un risc mai mare de căderi, spitalizări mai frecvente şi utilizarea serviciilor medicale, depresie şi chiar un risc mai mare de deces.
Studiul este în curs de desfăşurare, întrucât cercetătorii şi-au propus să investigheze, de asemenea, alţi factori despre care se ştie că afectează sănătatea cognitivă, inclusiv singurătatea, izolarea socială, depresia, anxietatea, dieta şi riscul genetic pentru demenţă.
