Viaţa în singurătate este asociată cu tulburări psihice mai frecvente, indiferent de vârstă şi sex, potrivit unui studiu publicat la 1 mai 2019 de Louis Jacob de la Universitatea din Versailles, Franţa.
Proporţia persoanelor care trăiesc singure a crescut în ultimii ani datorită îmbătrânirii populaţiei, scăderii ratelor căsătoriei şi scăderii fertilităţii. Studiile anterioare au investigat legătura dintre tulburările psihice legate de viaţa de unul singur, dar au fost în general efectuate la populaţiile vârstnice şi nu sunt generalizabile pentru adulţii mai tineri.
În noul studiu, cercetătorii au utilizat date despre 20.500 de persoane cu vârsta cuprinsă între 16 şi 64 de ani care trăiesc în Anglia şi care au participat la anchetele naţionale privind morbiditatea psihiatrică relizate în anii 1993, 2000 sau 2007, scrie sciencedaily.com.
Acestea au fost evaluate în baza unui chestionar axat pe simptomele neuro-psihice ale respondentului în săptămâna anterioară, indiferent dacă era vorba de persoane diagnosticate cu o tulburare mintală comună sau fără.
Datele anchetelor realizate în Anglia cuprindeau pe lângă numărul de persoane care trăiesc într-o gospodărie şi date despre informaţii legate de factori ca greutatea şi înălţimea, dar şi dependenţa de alcool, consumul de droguri, sprijinul social şi singurătatea.
Prevalenţa persoanelor care trăiesc singure în 1993, 2000 şi 2007 a crescut constant de la 8,8%, 9,8% şi 10,7%.
La fel şi rata tulburărilor mintale comune care în acei ani a fost de 14,1%, 16,3% şi 16,4%.
Toate cele trei chestionare au constatat că la toate vârstele şi la bărbaţi şi femei, a existat o asociere între viaţa în singurătate şi tulburările mintale comune (rata probabilităţii 1993: 1,69, 2000 sau 1,63, 2007 sau 1,88).
În diferitele subgrupuri de persoane, viaţa în singurătate a crescut riscul unei persoane pentru tulburări mintale comune cu 1,39 până la 2,43 ori.
În ansamblu, singurătatea a explicat 84% din cazurile asocierii dintre viaţa de unul singur şi tulburările mintale comune.
