Terapia intratumorală, în care medicamentele împotriva cancerului sunt injectate direct în tumori, reprezintă o opţiune de tratament promiţătoare pentru cancerele solide, dar a avut un succes limitat în studiile clinice din cauza incapacităţii de a fi administrată cu precizie şi pentru faptul că majoritatea imunoterapiilor se disipează rapid de la locul de injectare.
Acum, o echipă de la Spitalul american Mass General Brigham, în colaborare cu cercetători de la Institutul Koch pentru cercetarea cancerului, a dezvoltat un sistem de administrare sub formă de gel care ar putea depăşi aceste provocări.
Gelul este injectabil, dar se solidifică în momentul administrării. Acesta conţine un agent de imagistică pentru vizualizare la tomografia computerizată şi poate reţine o concentraţie mare de medicament pentru o eliberare lentă şi controlată.
Într-o lucrare publicată în revista Advanced Healthcare Materials, echipa raportează că utilizarea unui medicament imunostimulator, imiquimod (INN), eliberat prin gel în combinaţie cu terapia cu inhibitori ai punctelor de control a indus regresia tumorală şi a crescut supravieţuirea în modele de şoareci de cancer de colon şi de sân care sunt de obicei rezistente la imunoterapie.
De asemenea, tratamentul a părut să antreneze sistemul imunitar să detecteze şi să atace tumorile îndepărtate din cor, care nu au fost tratate direct, sugerând că ar putea fi o terapie utilă pentru cancerele metastatice.
„Acest gel abordează două probleme aceea de a face imunoterapia intratumorală împotriva cancerului vizibilă şi practică, astfel încât radiologii să poată confirma administrarea şi să se asigure că medicamentul rămâne efectiv în regiunea de interes", spune dr. Avik Som, de la departamentul de radiologie al Spitalului General din Massachusetts.
Atunci când gelul este injectat într-o tumoră poate învăţa sistemul imunitar să recunoască cancerul declanşându-l să atace nu numai locul unde a fost injectat gelul, ci şi alte zone din organism unde se poate ascunde acelaşi cancer, a explicat medicul.
Echipa a dezvoltat şi optimizat mai întâi sistemul de eliberare a gelului în laborator, modificând structura chimică a acestuia.
Un aspect cheie al designului gelului a fost acela că acesta trebuia să treacă de la starea lichidă la temperatura camerei pentru a fi injectabil, la cea solidă la temperatura corpului în interiorul tumorii, pentru a forma un depozit de eliberare a medicamentului, păstrând în acelaşi timp capacitatea de încapsulare şi de eliberare a medicamentului şi transportând suficient agent de imagistică.
După ce a optimizat gelul în laborator, echipa a testat capacitatea acestuia de a trata modele de şoareci de cancer de colon şi de sân care sunt de obicei rezistente la imunoterapie.
Pentru a face acest lucru, echipa a folosit gelul pentru a administra imiquimod, un medicament imunostimulator aprobat de către Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente (FDA), în combinaţie cu terapia cu inhibitori ai punctului de control.
Fiecare şoarece a avut două tumori de acelaşi tip, dar cercetătorii au tratat doar o tumoră per şoarece, ceea ce le-a permis să testeze capacitatea gelului de a stimula atât imunitatea locală, cât şi pe cea sistemică.
Cercetătorii au arătat că tratarea cu imiquimod eliberat prin gel, în combinaţie cu terapia cu inhibitori ai punctului de control, a îmbunătăţit supravieţuirea în ambele modele de cancer.
Tratamentul a avut ca rezultat un răspuns de tipul „totul sau nimic" - şoarecii care au răspuns la tratament au prezentat o regresie completă atât a tumorii tratate, cât şi a unei tumori situate la distanţă (un model pentru metastaze), în timp ce animalele care nu au răspuns nu au prezentat nicio regresie în niciun loc.
În cazul modelului de cancer de colon, 46% (6/13) dintre animale au supravieţuit atunci când tratamentul cu inhibitori ai punctului de control a fost combinat cu imiquimod administrat sub formă de gel.
Pentru modelul de cancer de sân, 20% (3/15) dintre animale au supravieţuit atunci când au fost tratate cu o combinaţie de terapii.
Cercetătorii sunt nerăbdători să transfere această tehnologie în clinică, dar mai întâi trebuie să treacă prin mai multe teste de siguranţă.
De asemenea, ei intenţionează să îi testeze eficacitatea cu un număr mai mare de medicamente.
Autorii spun că există mai multe beneficii prin tratarea pacienţilor cu o singură injecţie şi cred că această tehnologie are potenţialul de a ajuta în cazul cancerelor care în prezent sunt dificil de tratat.
