Atunci când un copil este diagnosticat cu autism, profesioniştii din domeniul sănătăţii recomandă adesea intervenţii intensive, care se pot ridica la 20-40 de ore pe săptămână, pentru a sprijini dezvoltarea acestora. Cu toate acestea, un nou studiu condus de cercetători din Statele Unite a constatat că mai mult nu înseamnă neapărat şi mai bine.
Folosind date din 144 de studii de intervenţie în copilăria timpurie, care au implicat 9 038 de copii cu vârste cuprinse între 0 şi 8 ani, cercetătorii au efectuat o meta-analiză pentru a determina dacă intervenţiile de intensitate mai mare au oferit beneficii sporite copiilor cu tulburare de spectru autist în comparaţie cu intervenţiile mai puţin intensive.
Ei au constatat că rezultatele intervenţiei nu s-au îmbunătăţit pe măsură ce intensitatea intervenţiei a crescut.
Rezultatele studiului au fost publicate luni, în revista JAMA Pediatrics.
„Am ajuns la concluzia că nu există dovezi riguroase care să susţină ideea că o creştere a intensităţii intervenţiei produce rezultate mai bune", a declarat Micheal Sandbank, profesor asistent în cadrul Departamentului de Ştiinţe ale Sănătăţii de la facultatea de medicină a Universităţii din Carolina de Nord (UNC), primul autor al studiului, într-un comunicat al universităţii.
Cercetătorii recomandă ca practicienii să ia în considerare ce cantitate de intervenţie ar fi adecvată din punctul de vedere al dezvoltării pentru copil şi de susţinere pentru familie.
Abordarea cea mai frecvent recomandată pentru copiii cu autism din Statele Unite se numeşte intervenţie comportamentală intensivă şi timpurie (EIBI).
Recomandările clinice actuale privind intervenţia intensivă au apărut în urma unui studiu din 1987, care a constatat că, în privinţa copiilor cu tulburare de spectru autist, care au beneficiat de 40 de ore de intervenţie comportamentală pe săptămână, aceştia au avut mai multe îmbunătăţiri cognitive decât cei care au primit doar 10 ore pe săptămână.
Dar multe studii ulterioare privind metodele de intervenţie comportamentală au furnizat rezultate mixte şi sunt lipsite de calitate, spun specialiştii. Ei au remarcat, că multe studii au confundat cantitatea intervenţiei cu abordarea intervenţiei, furnizând rezultate nule sau care au necesitat retragerea respectivelor studii.
În noiembrie 2023, prof. Sandbank a constatat că multe studii de calitate scăzută domină domeniul şi că puţine studii au examinat în mod adecvat dacă intervenţiile pot avea efecte adverse sau dăunătoare.
În special, intervenţiile care necesită ca pacienţii, copiii mici în special, să fie departe de casă pentru durate lungi de timp îi pot priva de odihna cheie, socializare cu membrii familiei şi multe altele.
„Pentru a determina ce cantitate de intervenţie este cea mai eficientă, având în acelaşi timp întreruperi minime, avem nevoie de mai multe studii primare de înaltă calitate", a spus prof. Sandbank.
„Puţine studii de înaltă calitate compară sistematic aceeaşi intervenţie oferită în cantităţi diferite".
Multe tipuri diferite de intervenţie pot fi oferite copiilor mici cu tulburare de spectru autist.
Intervenţiile comportamentale predau în mod sistematic abilităţi funcţionale şi cognitive printr-o abordare directă, unu-la-unu, şi tind să fie foarte intensive.
Intervenţiile de dezvoltare se concentrează pe îmbunătăţirea implicării şi interacţiunii sociale a copiilor prin intermediul jocului cu îngrijitorii lor şi sunt frecvent oferite doar câteva ore pe săptămână.
Intervenţiile comportamentale de dezvoltare îmbină abordările comportamentale şi de dezvoltare. Toate aceste intervenţii pot fi foarte asemănătoare sau foarte diferite în punerea lor în aplicare, în funcţie de furnizor.
Pentru a investiga temeinic impactul intensităţii intervenţiei, cercetătorii l-au măsurat în trei moduri.
Ei au definit „intensitatea" ca fiind cantitatea de intervenţie furnizată într-un anumit interval de timp (cum ar fi ore pe zi), „durata" ca fiind timpul total (în zile) în care este furnizată intervenţia şi „intensitatea cumulativă" ca o măsură generală care descrie intervenţia totală furnizată pe toată durata.
Folosind aceşti trei parametri, cercetătorii au explorat dacă intensitatea, durata sau intensitatea cumulativă au fost asociate cu beneficii de dezvoltare la copiii mici cu autism.
În acelaşi timp, cercetătorii au dorit să determine dacă puterea relaţiei dintre parametrii de măsurare şi îmbunătăţirea dezvoltării diferă în funcţie de tipul de intervenţie furnizat.
Eşantionul final pentru meta-analiza lor a inclus 144 de studii separate care au implicat un total de 9 038 de participanţi.
Ştiind că neuroplasticitatea, sau capacitatea creierului de a se adapta, este la apogeu în această perioadă de dezvoltare şi poate afecta succesul intervenţiei, cercetătorii au controlat vârsta participanţilor.
De asemenea, au ţinut cont de calitatea studiilor incluse şi de tipul de intervenţie cu ajutorul modelelor de meta-regresie.
Luând în considerare toţi aceşti factori, cercetătorii nu au găsit nicio dovadă că intervenţiile de intensitate mai mare au oferit beneficii sporite copiilor mici cu autism.
Dovezile contrastează cu rezultatele studiilor cvasi-experimentale şi ale unor meta-analize care sugerează că intervenţiile comportamentale de intensitate ridicată sunt asociate cu mai multe câştiguri cognitive la copiii mici din spectrul autist.
„Există probabil o cantitate minimă de intervenţie necesară pentru a oferi orice beneficiu şi o cantitate optimă care depinde de copil", a spus prof. Sandbank.
„Din păcate, în acest moment, nu avem dovezi clare cu privire la ceea ce ar trebui să fie acea cantitate", a mai precizat el.
Această cercetare sugerează că medicii ar trebui să evite să ofere orice cantitate specifică de intervenţie ca o recomandare implicită.
În schimb, clinicienii ar trebui să informeze familiile că nu există o singură cantitate de intervenţie potrivită pentru fiecare copil şi că trebuie găsit un echilibru atent pentru a satisface cerinţele de intervenţie cu alte nevoi ale copilului pentru a se asigura dezvoltarea acestora.
