Cicatricile sunt adesea o amintire neplăcută după ce o rană se vindecă. Oamenii de ştiinţă au descoperit acum un aliat surprinzător care ar putea ajuta la eliminarea cicatricilor - paraziţii intestinali. O proteină din aceşti viermi paraziţi prezintă capacitatea remarcabilă de a accelera vindecarea şi de a promova regenerarea ţesuturilor la şoareci. Descoperirea oferă speranţe pentru o mai bună recuperare după leziuni şi intervenţii chirurgicale la om.
Proteina factorul de creştere şi transformare beta, TGF-β mimic - cunoscută şi ca TGM - provine de la un tip de vierme intestinal numit Heligmosomoides polygyrus.
Deşi ideea de a utiliza substanţe derivate de la aceste organisme pentru tratament medical poate părea neplăcută, cercetătorii sunt interesaţi de mult timp de modul în care paraziţii interacţionează cu sistemul imunitar al gazdelor. Aceşti mici invadatori au dezvoltat modalităţi sofisticate de a modula răspunsurile organismului uman, iar oamenii de ştiinţă cred că unele dintre aceste mecanisme ar putea fi exploatate în scopuri terapeutice.
Într-un studiu publicat vineri în revista Life Science Alliance, cercetătorii au aplicat TGM la rănile pielii la şoareci şi au observat rezultate remarcabile. Rănile tratate s-au închis mai repede şi, mai important, s-au vindecat cu mult mai puţine cicatrici comparativ cu rănile netratate. Poate cel mai interesant fapt observat a fost regenerarea foliculilor de păr în ţesutul vindecat - un semn că pielea se regenera.
„În acest studiu, am dezvoltat o terapie nouă pentru tratamentul rănilor cutanate care favorizează vindecarea regenerativă a rănilor în detrimentul fibrozei şi cicatricilor ţesuturilor”, afirmă William C. Gause, directorul Centrului pentru Imunitate şi Inflamaţie de la Universitatea americană Rutgers, într-un comunicat.
Potrivit cercetătorului, descoperirile oferă un cadru semnificativ pentru utilizarea potenţială a unei proteine parazitare uşor de produs ca terapie pentru a promova vindecarea rănilor cutanate.
La 12 zile după leziune, pielea netratată (stânga) nu are foliculi de păr, dar tratamentul TGM (dreapta) promovează formarea de noi foliculi de păr (vârfuri de săgeată) pe măsură ce ţesutul se vindecă şi se regenerează. (Credit: © 2024 Lothstein et al. Publicat în Life Science Alliance, 23 august 2024)
De ce este importantă această descoperire?
Atunci când pielea suferă o leziune, organismul se grăbeşte să repare daunele. Acest proces implică de obicei formarea de ţesut cicatricial, care este în esenţă o reparaţie rapidă. Deşi cicatricile au rolul cheie în a închide rănile şi a preveni infecţiile, ele nu au flexibilitatea şi funcţionalitatea pielii normale.
Cicatricile nu au foliculi de păr sau glande sudoripare şi sunt adesea mai rigide decât ţesutul înconjurător.
Capacitatea de a vindeca rănile fără cicatrici - sau cu cicatrici minime - ar putea avea implicaţii enorme.
Pentru persoanele cu arsuri extinse sau alte răni mari, acest lucru ar putea însemna diferenţa dintre cicatrici desfigurante şi o piele aproape normală. Chiar şi în cazul rănilor mai mici, reducerea cicatricilor ar putea preveni pierderea sensibilităţii sau restricţionarea mişcărilor care însoţesc uneori ţesutul cicatricial.
Cum îşi face magia această proteină de vierme?
Cercetătorii au descoperit că TGM interacţionează cu aceiaşi receptori celulari ca o proteină umană numită TGF-β, care joacă un rol cheie în vindecarea rănilor. Cu toate acestea, TGM pare să activeze aceşti receptori într-un mod care promovează regenerarea mai mult decât cicatrizarea.
Unul dintre efectele-cheie observate în acest studiu a fost o schimbare în comportamentul macrofagelor - celule imunitare importante care ajută la orchestrarea procesului de vindecare. TGM a părut să „reprogrameze” aceste celule, îndreptându-le către o stare care favorizează regenerarea ţesuturilor în detrimentul formării cicatricilor.
Studiul a constatat, de asemenea, că rănile tratate cu TGM au prezentat îmbunătăţiri în organizarea colagenului.
Colagenul este o proteină care îi conferă pielii structura sa, dar în ţesutul cicatricial, acesta tinde să formeze mănunchiuri paralele care creează o suprafaţă rigidă, inflexibilă. În rănile tratate cu TGM, fibrele de colagen s-au aranjat într-un model mai natural de „împletitură în coş”, similar cu pielea nevătămată.
Deşi aceste rezultate sunt extrem de promiţătoare, cercetarea se află încă în stadii incipiente.
Experimentele au fost efectuate pe şoareci, iar multe tratamente care se dovedesc promiţătoare în studiile pe animale nu reuşesc să fie replicate pe oameni. În plus, sunt necesare mai multe cercetări pentru a înţelege efectele pe termen lung şi potenţialele efecte secundare ale tratamentului cu TGM.
Totuşi, acest studiu deschide posibilităţi interesante pentru tratarea rănilor. Dacă cercetările ulterioare confirmă aceste rezultate şi dovedesc siguranţa TGM la om, această proteină derivată din viermi ar putea fi utilizată, în viitor, în spitale şi clinici pentru a promova o vindecare mai rapidă şi fără cicatrici a leziunilor.
