Un test de sânge efectuat după un avort spontan suferit, încă din săptămâna a cincea de sarcină, poate ajuta la explicarea motivelor pentru care acesta s-a produs şi, în unele cazuri, poate duce la tratamente preventive, spun cercetătorii danezi.
Una din 10 femei suferă pierderi de sarcină, numărul acestora fiind şi mai mare în ţările în care sarcinile apar din ce în ce mai târziu în perioada de vârstă fertilă a femeii.
Ginecologul danez, Henriette Svarre Nielsen, şi echipa sa de cercetători au publicat recent, în revista britanică The Lancet, un studiu care arată că o probă de sânge prelevată de la mamă imediat după un avort spontan, încă din a cincea săptămână de sarcină, poate determina dacă fătul a avut o anomalie cromozomială.
În Danemarca, astfel de teste sunt oferite de obicei numai după ce o femeie a suferit trei avorturi spontane şi numai dacă acestea au avut loc după a zecea săptămână de sarcină.
„Suntem în 2023. Suntem mult dincolo de un simplu număr statistic şi putem afla dacă există o predispoziţie pentru pierderea sarcinii, a declarat pentru AFP, Svarre Nielsen, de la spitalul Hvidovre de lângă Copenhaga.
Identificarea anomaliilor, estimarea riscului
Acum, ca parte a unui studiu în curs de desfăşurare, tuturor femeilor care au suferit un avort spontan şi au vizitat camera de urgenţă a spitalului Hvidovre li se oferă testul de sânge.
Analiza de sânge este trimisă imediat la laboratorul spitalului.
ADN-ul fătului este apoi izolat, secvenţiat şi analizat pentru a se vedea dacă este purtător al unei anomalii cromozomiale, ceea ce se întâmplă în aproximativ 50 până la 60% dintre avorturile spontane.
Medicii pot determina apoi dacă unele dintre anomalii sunt mai grave decât altele.
„De asemenea, ar putea să prevadă riscul" de viitoare avorturi spontane, a explicat tehnicianul de laborator Lene Werge, exemplificând cu un eşantion de ADN cu copii suplimentare ale cromozomului 21, care este legat de sindromul Down.
Dacă nu sunt găsite anomalii, medicii lansează apoi o căutare meticuloasă pentru a afla răspunsurile.
Pierderea sarcinii poate fi rezultatul unui dezechilibru hormonal, al unor boli endocrine, al unor probleme de coagulare sau al unor probleme legate de stilul de viaţă.
Dacă pot găsi o explicaţie, medicii pot determina riscurile şi pot concepe un plan de tratament.
Lansat în 2020, proiectul - denumit COPL pentru Copenhagen Pregnancy Loss - este încă în curs de desfăşurare şi se aşteaptă să producă o bază de date unică privind o gamă largă de boli datorită cohortei mari, care numără până acum 1.700 de femei.
„Vom avea un fond de date bun pentru a răspunde corect la întrebări despre pierderea sarcinii, reproducere, dar şi despre sănătatea femeilor în general", a declarat Svarre Nielsen.
