Numărul global de cazuri de osteoartrită, precum şi invaliditatea asociată afecţiunii, a crescut cu peste 130% în ultimele trei decenii în rândul femeilor care au trecut prin menopauză, indică o analiză a datelor care se întinde din 1990 până în 2021 şi publicată marţi în revista BMJ Global Health.
Osteoartrita se caracterizează în primul rând prin deteriorarea cartilajului articular, însoţit de remodelare osoasă, disfuncţii articulare şi durere cronică.
Numai în 2020, aproximativ 595 de milioane de persoane din întreaga lume trăiau cu această afecţiune, cuprinzând aproape 8% din populaţia lumii, femeile aflate în postmenopauză fiind expuse unui risc sporit.
Pentru a înţelege mai bine impactul global al osteoartritei în acest grup, cercetătorii s-au bazat pe studiul Povara globală a bolilor (GBD) 2021. Acesta a colectat şi analizat date din 204 ţări şi teritorii pentru prevalenţa, severitatea şi decesele atribuibile la 371 de boli între 1990 şi 2021.
Cercetătorii s-au axat în special pe ratele cazurilor noi şi existente de osteoartrită a genunchiului, şoldului, mâinii şi „alte” afecţiuni, şi pe anii de viaţă sănătoasă pierduţi (DALY) în rândul femeilor aflate în postmenopauză, cu vârsta de 55 de ani şi peste.
Menopauza semnalează o scădere a nivelului de estrogen, care nu numai că afectează sănătatea scheletului, dar este, de asemenea, direct legată de funcţia şi stabilitatea sistemului articular, explică cercetătorii.
Analiza GBD încorporează indicele socio-demografic (SDI), un măsură compozită a dezvoltării unei ţări, bazată pe venitul pe cap de locuitor, media anilor de educaţie şi ratele de fertilitate pentru populaţia sub 25 de ani.
Pentru a furniza estimări ale osteoartritei pe regiuni, aceste ţări şi teritorii au fost împărţite în 21 de regiuni, pe baza proximităţii geografice şi a similitudinilor culturale.
În general, ratele globale standardizate pe vârstă ale cazurilor noi şi existente şi ale DALY pentru toate tipurile de osteoartrită au crescut constant la femeile aflate în postmenopauză din toate grupele de vârstă din 1990 până în 2021.
În 2021 au existat peste 14 milioane (14.258.581) de cazuri noi, peste 270 de milioane (278.568.950) de cazuri existente şi 99.447.16 DALY, reprezentând creşteri de 133%, 140% şi, respectiv, 142% din 1990.
Zonele cu SDI ridicat au prezentat rate de incidenţă, prevalenţă şi DALY semnificativ mai mari decât alte regiuni, cu excepţia altor tipuri de osteoartrită.
Osteoartrita genunchiului a fost cel mai frecvent tip şi a fost asociată cu cea mai mare pierdere de ani de viaţă sănătoasă (1.264,48/100 000 persoane), urmată de cea a mâinii şi de „altele”.
La celălalt capăt al spectrului, osteoartrita şoldului a fost cea mai puţin frecventă şi asociată cu cele mai mici rate DALY.
Dintre cele 21 de regiuni GBD, ţările cu venituri ridicate din Asia şi Pacific au înregistrat cele mai ridicate rate de incidenţă, prevalenţă şi DALY standardizate pe vârstă pentru osteoartrita genunchiului la 100.000 de persoane, în timp ce ţările din Asia Centrală au raportat cele mai scăzute rate standardizate pe vârstă.
Cea mai rapidă creştere a numărului de cazuri noi de osteoartrită a genunchiului a avut loc în Asia de Sud-Est, în timp ce cea mai rapidă creştere a prevalenţei şi a DALY a avut loc în Asia de Est.
Cea mai mare pondere a osteoartritei mâinii a fost înregistrată în Asia Centrală, în timp ce cea mai scăzută a fost înregistrată în Oceania. Cea mai rapidă creştere a cazurilor noi şi existente de osteoartrită a mâinii, precum şi a DALY-urilor, a fost observată în Asia de Est.
Toate ratele standardizate pe vârste pentru osteoartrita şoldului şi alte tipuri de osteoartrită au fost relativ similare între bărbaţii şi femeile în vârstă de aceeaşi vârstă, dar femeile au avut valori semnificativ mai mari pentru osteoartrita mâinii şi a genunchiului decât bărbaţii de aceeaşi vârstă.
Mai exact, DALY-urile pentru osteoartrita mâinii la femeile în vârstă de 55-59 de ani au fost de aproape două ori mai mari decât la bărbaţii de aceeaşi vârstă.
Osteoartrita mâinii şi alte tipuri de osteoartrită au înregistrat cea mai rapidă creştere în rândul femeilor în vârstă de 55-59 şi 60-64 de ani în ultimul deceniu.
Excesul de greutate (IMC), un factor de risc cheie pentru osteoartrită, a fost singurul factor de risc investigat în datele GBD 21. Acesta a fost definit ca fiind peste 20 până la 23 kg/m² pentru persoanele în vârstă de cel puţin 20 de ani.
Între 1990 şi 2021, DALY atribuite unui Indice de Masă Corporală ridicat în rândul femeilor aflate la postmenopauză au crescut semnificativ în toate categoriile SDI şi în majoritatea regiunilor, cu excepţia Asiei Centrale.
La nivel mondial, DALY atribuiţi IMC ridicat în rândul femeilor aflate la postmenopauză a crescut de la aproximativ 17% în 1990 la aproximativ 21% în 2021. Regiunile de la capătul superior al SDI au avut cele mai mari proporţii de DALY asociate cu IMC ridicat, depăşind 20%, Asia de Est înregistrând cea mai mare creştere, de la aproximativ 14% la 23%.
Osteoartrita atribuită unui IMC ridicat a fost în mod constant o problemă mai importantă pentru femei în toate regiunile lumii şi în toate categoriile de SDI.
Tendinţele observate în Asia de Est „pot fi legate de îmbătrânirea rapidă a populaţiei, creşterea participării forţei de muncă şi o creştere a ratelor de obezitate datorită urbanizării şi schimbării stilurilor de viaţă”, sugerează cercetătorii.
„În schimb, povara ridicată observată în Asia Pacific cu venituri ridicate ar putea fi atribuită sistemelor avansate de asistenţă medicală cu capacităţi de diagnosticare mai bune, facilitând identificarea şi raportarea cuprinzătoare a cazurilor (de osteoartrită)”, adaugă aceştia.
Cercetătorii recunosc diverse limitări ale acestor constatăril, inclusiv variaţiile regionale în ceea ce priveşte calitatea datelor, în timp ce datele din ţările cu venituri mici au fost adesea rare. De asemenea, este posibil ca limita de vârstă de 55 de ani să fi exclus femeile care erau în postmenopauză la vârste mai mică.
„Povara osteoartritei în rândul femeilor aflate în postmenopauză continuă să crească, subliniind impactul semnificativ asupra sănătăţii globale”, au concluzionat cercetătorii.
Potrivit acestora, există o nevoie urgentă de măsuri proactive pentru monitorizarea riguroasă şi gestionarea factorilor de risc, cu un accent deosebit pe promovarea ajustărilor stilului de viaţă menite să controleze IMC.
În plus, ar trebui implementate politici care să ia în considerare disparităţile socio-demografice, pentru a atenua în mod eficient povara osteoartritei la femeile aflate la postmenopauză, un indicat autorii analizei.
