Mielomul multiplu este a doua cea mai frecventă neoplazie hematologică. Reprezintă 2% din totalitatea malignităţilor, fiind dificil de diagnosticat. În România, acest cancer reprezintă malignitatea hematologică cu cele mai mari întârzieri de diagnostic.
Este posibil ca acest cancer să nu prezinte niciun simptom la început, dar mulţi pacienţi se confruntă ulterior cu dureri osoase, greaţă, ceaţă cerebrală, oboseală sau infecţii.
,,În România trebuie să fie peste 2000 de pacienţi cu mielom diagnosticaţi, dar sunt mai mulţi din nefericire nediagnosticaţi. Diagnosticarea se face foarte greu pentru că pacientul cu mielom trece prin mai multe momente: stare de oboseală, dureri osoase de muşchi, fracturi”, a declarat pentru 360medical.ro Camelia Soceanu, preşedintele asociaţiei pacienţilor cu mielom multiplu S.O.S. Mielom.
În aproximativ jumătate dintre cazurile de mielom multiplu, modificările în ADN-ul genei RAS - care codifică un comutator ce reglează creşterea - fac ca proteina RAS înrudită să se „blocheze în modul pornit" şi să provoace cancer, potrivit cercetărilor.
Acum, o echipă de oameni de ştiinţă americani de la NYU Langone Health a demonstrat în studii preclinice şi pe modele celulare că o combinaţia dintre un medicament şi un fragment de proteină împiedică creşterea celulelor canceroase din sânge.
Cercetarea se adresează mielomului multiplu, un cancer al celulele de sânge care, în mod normal, luptă împotriva infecţiilor prin producerea de proteine care elimină germenii.
Celulele canceroase se acumulează în măduva osoasă, înlăturând celulele sanguine sănătoase şi producând proteine defectuoase.
În prezent, nu există tratamente eficiente pentru mielomul multiplu atunci când pacienţii recidivează, un context în care modificările genetice (mutaţiile) în RAS devin mai frecvente.
Acestea includ încercările de a contracara în mod direct funcţia RAS anormală, ceea ce i-a determinat pe oamenii de ştiinţă din acest domeni să exploreze alte modalităţi de a viza tumorile RAS.
Mutaţiile RAS activează, de asemenea, o cale celulară numită macropinocitoză, care în mod normal înghite nutrienţii, cum ar fi proteinele şi grăsimile, în afara celulelor şi îi atrage în interior, unde pot fi utilizaţi drept combustibil metabolic suplimentar.
Celulele canceroase nu se pot înmulţi fără aceste provizii, iar cele cu mutaţii RAS devin deosebit de capabile în acest mecanism, spun autorii studiului.
Studiul, condus de cercetători de la facultatea americană de medicină NYU Grossman şi compania Tezcat Biosciences, a constatat că o anume proteină, numită monocorp, legată de un medicament botezat MMAE, care împiedică celulele să se înmulţească, au fost împreună trase în interiorul celulelor canceroase şi au oprit creşterea anormală a celulelor, atât în testele de laborator pe celule, cât şi pe animale vii cu această boală.
„Noua noastră abordare vizează cancere care au fost foarte greu de tratat", a declarat primul autor al studiului, Nathan Beals, doctor în ştiinţe, cercetător post-doctoral în cadrul Departamentului de Biochimie şi Farmacologie Moleculară al spitalului NYU Langone.
„Profităm de un proces care este semnificativ hiperactiv în celulele canceroase, ceea ce concentrează efectul tratamentului asupra celulelor anormale", a precizat cercetătorul american.
Prezentată sub formă de rezumat oral pe 9 decembrie, la reuniunea anuală a Societăţii Americane de Hematologie (ASH) din San Diego, noua cercetare s-a bazat în parte pe monocorpi (monobodies), o clasă de compuşi inventată, în 1998, de Shohei Koide, membru al facultăţii NYU Langone.
Actuala echipă de cercetare a conceput un monocorp cu un cadru proteic simplu care este înghiţit de celulele canceroase cu mutaţii RAS.
Odată absorbit în celulele canceroase prin intermediul macropinocitozei induse de mutaţiile RAS, conjugatul monocorp-MMAE a blocat acţiunea componentelor scheletului celular (microtubulii), împiedicând astfel celulele canceroase să se dividă şi să se înmulţească.
Studiile efectuate pe celule umane izolate de mielom multiplu mutant RAS au arătat că acestea au o macropinocitoză continuă în curs de desfăşurare, în timp ce celulele normale nu au.
O tehnologie de urmărire a celulelor a arătat apoi că monocorpul studiat a fost preluat prin macropinocitoză la un nivel ridicat în celulele mielomului multiplu, dar nu a intrat în celule atunci când procesul nu era în desfăşurare.
Odată intrat în celule, conjugatul a provocat o creştere de până la cinci ori mai mare a morţii celulelor canceroase RAS în comparaţie cu celulele normale.
În studiile efectuate pe şoareci vii cu tumori de mielom multiplu RAS mutant, tratamentul cu conjugal la o doză relativ mai mică (suboptimală) a dus la o scădere de aproximativ şase ori a dimensiunii tumorii după 21 de zile, în timp ce tumorile de control nu au prezentat nicio diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte volumul.
Într-un studiu ulterior, o doză mai mare de conjugat a ucis tumorile RAS mutante, fără recidive timp de 60 de zile, într-o „îmbunătăţire dramatică" faţă de opţiunile de îngrijire standard, au declarat autorii.
În plus, au fost observate rezultate îmbunătăţite atunci când conjugatul a fost utilizat în combinaţie cu tratamentele standard împotriva cancerului, permiţând ca acestea să fie eficiente la doze mai mici (cu potenţial pentru mai puţine efecte secundare).
„Conjugatul a îmbunătăţit supravieţuirea în testele timpurii şi are potenţialul de a fi important din punct de vedere clinic împotriva mielomului multiplu", a declarat autorul principal al studiului, Dafna Bar-Sagi, vice-decan şi director ştiinţific la NYU Langone Health, instituţie care deţine brevetele tehnologiilor din studiu.
Între timp, un nou tratament pentru pacienţii cu mielom multiplu este aproape de autorizare în Uniunea Europeană după ce, Comitetul pentru medicamente de uz uman (CHMP) din cadrul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) a recomandat, în octombrie, autorizarea medicamentului Elrexfio (elranatamab) ca monoterapie pentru această categorie de pacienţi.
Elrexfio (elranatamab), orfan, este indicat ca o nouă opţiune de tratament pentru pacienţii cu mielom multiplu care au fost trataţi anterior cu cel puţin trei terapii.
