În diabetul zaharat de tip 2, celulele devin rezistente la insulină, un hormon care ajută la absorbţia zahărului. În timp, această acumulare de zahăr în sânge poate afecta organele şi ţesuturile. Chiar dacă genetica joacă un rol, diabetul zaharat de tip 2 poate fi prevenit în mare măsură prin alegeri sănătoase în ceea ce priveşte stilul de viaţă.
Cercetătorii de la Universitatea din Osaka au descoperit că gargara cu o apă de gură antiseptică poate reduce bacteriile „rele" din gură la persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 şi poate duce la un mai bun control al glicemiei acestora.
Aşadar, respiraţia urât mirositoare nu este singurul motiv pentru care ar trebui să aveţi întotdeauna la îndemână o rezervă de apă de gură.
Nimic nu se întâmplă în corpul uman ca într-un vid, iar cercetările recente arată că inflamaţia gurii şi bolile gingivale datorate bacteriilor orale au o asociere cu numeroase afecţiuni care trec dincolo de gură - inclusiv demenţa şi diabetul.
Cercetătorii de la Universitatea din Osaka raportează că apa de gură antiseptică reprezintă o modalitate uşoară de a combate bacteriile legate de aceste probleme de sănătate.
Ei explică faptul că, atunci când un grup de persoane cu diabet zaharat de tip 2 au făcut gargară cu o apă de gură antiseptică, cazurile de bacterii legate de parodontită au scăzut în mod considerabil.
Mai mult, autorii studiului spun că anumiţi pacienţi cu bacterii reduse s-au bucurat, de asemenea, de un control mult mai robust asupra glicemiei, ceea ce indică posibile aplicaţii clinice viitoare.
„Există trei specii de bacterii foarte virulente care sunt legate de parodontită, sau de bolile ţesuturilor din jurul dinţilor", spune autorul principal al studiului, Saaya Matayoshi, într-un comunicat.
„Am decis să vedem dacă putem reduce aceste trei specii - Porphyromonas gingivalis, Treponema denticola şi Tannerella forsythia - la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, folosind o apă de gură care conţine gluconat de clorhexidină antiseptic."
Pentru a realiza această cercetare, autorii studiului au extras lunar sau bilunar mostre de salivă şi de sânge de la un grup de 173 de persoane pe parcursul unui an întreg.
Examinările ulterioare ale probelor de salivă au relevat prezenţa sau absenţa celor trei specii bacteriene, iar probele de sânge au ajutat la măsurarea nivelului de HbA1c ca marker al controlului glicemiei.
Esenţial de reţinut este faptul că, în primele şase luni ale studiului, pacienţii au făcut gargară cu apă, în timp ce în a doua perioadă de şase luni au făcut gargară cu apă de gură antiseptică.
Această abordare le-a permis cercetătorilor să stabilească dacă gargara în sine a fost utilă în ceea ce priveşte reducerea bacteriilor sau dacă apa de gură a fost mai eficientă.
„Nu am fost surprinşi să constatăm că gargara cu apă nu a avut niciun efect asupra speciilor de bacterii sau asupra nivelului de HbA1c", explică Kazuhiko Nakano, autorul principal al studiului.
Cu toate acestea, spune cercetătorul japonez, a existat o reducere generală a speciilor bacteriene atunci când pacienţii au trecut la apa de gură, atâta timp cât făceau gargară de cel puţin două ori pe zi.
Autorii studiului notează, de asemenea, că, în ciuda faptului că nu au constatat nicio modificare generală a nivelului HbA1c atunci când pacienţii au făcut gargară cu apă de gură antiseptică, au apărut variaţii mari în răspunsurile individuale.
De exemplu, atunci când cercetătorii au împărţit participanţii în grupuri mai tinere şi mai în vârstă, participanţii mai tineri au prezentat reduceri mai mari ale speciilor bacteriene şi un control semnificativ mai mare al glicemiei cu apă de gură decât cu apă.
Având în vedere că sănătatea orală precară este legată în mod extensiv de diverse boli grave, cercetătorii subliniază modul în care intervenţiile simple pentru îmbunătăţirea igienei orale au ramificaţii importante.
În cazul în care sunt identificaţi pacienţii cu o probabilitate mai mare de a răspunde bine la apa de gură antiseptică, acest tratament uşor de utilizat ar putea îmbunătăţi viaţa a nenumărate persoane care trăiesc cu boli legate de parodontită, inclusiv diabet, demenţă, boli cardiovasculare şi infecţii ale tractului respirator.
Studiul a fost publicat recent în Scientific Reports.
