Pierderea memoriei şi a funcţiei cognitive care afectează supravieţuitorii şocului septic este rezultatul unui tip de zaharuri care se eliberează în sânge şi intră în creier în timpul bolii care pune viaţa în pericol. Această descoperire explică îmbătrânirea prematură a copilului după şocul septic şi poate arunca o lumină nouă asupra procesului pierderii memoriei în alte boli.
”Acest tip de zahar intră în hipocamp şi nu ar trebui să fie acolo. Acest lucru este cauza pierderii de memorie, circuitele neuronale fiind perturbate, rupte sau conectate în mod greşit.”, a declarat Robert Linhardt, profesor de inginerie metabolică la Institutul Politehnic Rensselaer din SUA, principalul autor al studiului, citat de sciencedaily.com.
Sepsisul este o infecţie sistemică a organismului. O treime dintre pacienţii internaţi în spitale cu septicemie ajung în şoc septic. Dintre aceştia, jumătate vor muri. Cercetătătorii au dezvoltat anterior un test simplu, dar exact pentru a determina dacă pacienţii în şoc septic se vor recupera sau vor muri.
Testul foloseşte un eşantion de urină pentru a verifica concentraţiile unui tip de zahar - glicozaminoglicanii - care în mod obişnuit acoperă celulele care alcătuiesc vasele de sânge şi alte suprafeţe din interiorul corpului. În şocul septic, corpul aruncă fragmente din aceste zaharuri, iar echipa a constatat că concentraţiile mai mari previn moartea.
Pasul următor al studiului a analizat legătura între zaharuri şi îmbătrânirea mentală asociată şocului septic.
Cercetările au arătat că, în timpul şocului septic, fragmente din zaharul heparan sulfat au trecut bariera hemato-encefalică şi au intrat în hipocampus, o regiune a creierului critică pentru memorie şi funcţia cognitivă.
Dovezile au arătat că heparan sulfatul ar putea fi legat de factorul neurotrofic derivat din creier, care este critic pentru potenţarea hipocampală pe termen lung, proces responsabil cu formarea memoriei spaţiale. Cercetătorii au descoperit de asemenea că prezenţa heparan sulfatului îmbogăţit în plasma sanguină a pacienţilor cu sepsis la internarea la o unitate de terapie intensivă a prezis insuficienţa cognitivă detectat ulterior la 14 zile după externare.
Pentru a fi siguri, cercetătorii au urmărit heparan sulfatul într-o mare de alte zaharuri care se deplasează prin sânge şi trec prin creier.Pentru a reuşi să facă asta echipa lui Linhardt a trebuit să sintetizeze heparan sulfatul cu un izotop de carbon stabil, care, spre deosebire de multe alte metode de etichetare, este complet sigur şi identic cu zahărul natural. Le-au luat doi ani să-şi dea seama cum să o facă.
Cercetătorii au testat mai apoi izotopul pe şoarecii de laborator. La şoareci sănătoşi, 100% din heparanul sulfat marcat a fost excretat prin urină în 20 de minute şi nu a intrat niciodată în creier. Dar la şoareci cu septicemie, cercetătorii au descoperit o cantitate mică de heparan sulfat marcat în regiunea hipocampus a creierului.
