Importul paralel de medicamente mai ieftine, considerat principalul mijloc de concurenţă pentru companiile farmaceutice - în special pe segmentul medicamentelor pe care genericele nu acţionează -, este aproape inexistent în România, din cauza aplicării taxei clawback şi a nedecontării medicamentelor introduse prin acest mecanism, a declarat secretarul general al Asociaţiei Europene a Companiilor Euro-Farmaceutice (EAEPC), Kasper Ernest, într-un interviu acordat 360medical.ro.
Interviul a fost realizat în marja Conferinţei Naţionale a Medicamentului, care a avut loc în perioada 20–21 septembrie la Bucureşti.
Kasper Ernest a ţinut să precizeze că importul paralel de medicamente este o opţiune valabilă pentru România, care poate avea ca efect reducerea preţurilor.
“Cred că primul lucru de stabilit este că, deşi preţurile pot varia foarte mult în Europa, nu este un drum cu sens unic. Există impresia că toate medicamentele sunt mai ieftine în România şi în Bulgaria, dar nu este aşa. Există medicamente care sunt mai ieftine în Germania decât în România”, a afirmat Ernest.
“Acesta este primul lucru de înţeles: nu trebuie să vă uitaţi doar la preţurile de referinţă şi să spuneţi: avem cel mai mic preţ din Europa. În multe ţări, reducerile sau discounturile sunt negociate după ce sunt stabilite preţurile oficiale de listă, aşa că este greu de spus că preţurile sunt mai mici”, a completat el.
Secretarul general al EAEPC consideră că cel mai important lucru este de analizat cum pot fi aduse mai multe produse farmaceutice pe piaţa românească, importul paralel fiind una dintre soluţii.
“Suntem convinşi că multe medicamente sunt, de fapt, mai ieftine pe alte pieţe, dar există unele obstacole (pentru a le aduce în România, n.r.). Nu putem plăti o taxa clawback de 24% la importul paralel, deoarece marjele de distribuţie nu sunt echivalente celor ale producătorilor, nu permit acest lucru. În plus, pentru unele medicamente, taxa clawback a fost deja platită în ţările de unde achiziţionăm produsele”, a spus Kasper Ernest, pentru 360medical.ro.
Potrivit reprezentantului EAEPC, dacă un medicament este cu 15% mai ieftin în Germania şi o firmă de distribuţie trebuie să plătească taxa clawback de 24% ca să îl aducă în România, business-ul iese în pierdere, pentru că nu operează cu aceleaşi marje - adică diferenţa între costul produsului şi preţul de vânzare - ca producătorii de medicamente.
Al doilea aspect este legat de decontarea medicamentelor aduse prin import paralel, potrivit EAEPC.
Astfel, dacă medicamentele nu sunt pe lista celor decontate şi trebuie plătită taxa clawback, nu se pot aduce medicamente mai ieftine în România prin import paralel.
“Există foarte multe discuţii despre exportul paralel al medicamentelor din România. Este adevărat, există export paralel, dar nu este atât de mare cât se crede. De fapt, cea mai mare problemă în România în privinţa medicamentelor este retragerea de la comercializare decisă de companiile producătoare, care hotărăsc să nu mai fie prezente deloc pe piaţa românească”, a declarat secretarul general al EAEPC.
Astfel, marii producători decid, spre exemplu, să furnizeze pieţei româneşti 500 de doze dintr-un medicament, când necesarul este de 600 sau 700 de doze.
“De aceea, exportul reprezintă o parte relativ mică a problemei. De altfel, noi ne angajăm să nu exportăm medicamente care se găsesc în stocuri limitate, însă trebuie definit ce înseamnă stoc redus şi înţeles de ce s-a ajuns la o astfel de situaţie”, a spus Ernest.
Astfel, dacă penuria provine dintr-o decizie a producătorului, autorităţile trebuie să ia măsuri care să-i vizeze, precum amenzi pentru că nu pun pe piaţă produsele.
“Mulţi spun că medicamentele din România merg în Germania prin export paralel, dar nu este chiar aşa. Doar 2-3% din importul total de medicamente al Germaniei (realizat prin import paralel, n.r.) provine din România. România nu este un exportator important pentru piaţa germană”, a precizat Kasper Ernest.
Potrivit EAEPC, în spaţiul public există multe neînţelegeri privind exportul paralel.
“Este foarte uşor de acuzat, pentru că pare logic ca, dacă un medicament lipseşte, să spui că acesta nu trebuie exportat. Însă, în realitate, noi exportăm doar ceea ce se găseşte în stocuri mari, suficiente. Nu exportăm ceea ce este în deficit”, a spus Ernest.
Companiile care se ocupă cu distribuţia paralelă importă medicamente care sunt în deficit pe piaţă şi discută cu autorităţile guvernamentale din toată Europa, inclusiv din ţări foarte dezvoltate precum fi Belgia, cum să folosească importul paralel pentru a atenua penuriile de medicamente, potrivit EAEPC.
“Există penurii de medicamente peste tot în Europa, dar este o situaţie mai gravă în România sau în Bulgaria. Unele ţări oferă chiar stimulente pentru folosirea importului paralel”, a menţionat Kasper Ernest.
În Danemarca, 25% din toate medicamentele de pe piaţă provin din import paralel şi nu doar pentru că ţara nordică ar avea preţuri mai mari, consideră EAEPC.
“Medicamentele nu vin doar din România, în realitate puţine medicamente vin în Danemarca din România. Sistemul danez este astfel construit încât să stimuleze importul paralel. Medicamentele care vin prin import paralel sunt decontate, aprobările pentru comercializare se acordă foarte repede, acestea sunt mecanismele”, a spus Ernest.
Întrebat câte medicamente ajung în România prin import paralel, Ernest a răspuns: “Aproape niciunul. Foarte puţin. Există 290 de autorizaţii pentru import paralel şi doar o mică proporţie dintre acestea este folosită, pentru medicamente pe bază de prescripţie medicală”.
Potrivit EAEPC, sistemul de import de medicamente funcţionează astfel: o companie care face import paralel cere la un moment dat o licenţă şi de obicei preţul se schimbă atunci când introduce medicamentul pe piaţă, pentru că producătorul reduce preţul.
“Noi suntem singura competiţie reală, aşa că atunci când introducem medicamentul pe o piaţă, producătorul reduce preţul. Este ceea ce autorităţile guvernamentale vor să vadă: preţuri mai mici”, a afirmat Ernest.
Astfel, o singură companie care face import paralel in Danemarca are 2.000 de autorizaţii de import paralel, dar foloseşte efectiv doar 800 de autorizaţii, potrivit EAEPC.
În cazul în care un producător măreşte preţul oricărui medicament, compania poate imediat aduce acel medicament la preţ mai mic din altă parte, deoarece are deja licenţă.
Pentru producători nu este convenabil să obţină licenţe şi să nu le folosească, însă pentru companiile care fac import paralel este bină să aibă cât mai multe licenţe pe care să le folosească imediat ce preţurile producătorilor cresc, spun companiile care fac import paralel.
De asemenea, în Danemarca, ca şi în Marea Britanie, nu există taxa clawback pentru importul paralel de medicamente, pentru că se consideră că s-a plătit clawback în ţara de origine.
“De asemenea, durata în care se obţine aprobare este mai mică în alte ţări faţă de România, poate fi de două luni în multe cazuri, în timp ce în altele ajunge chiar şi la şase luni. Este foarte important, pentru că de obicei se solicita autorizaţie de import paralel atunci când preţul unui medicament este mare pe piaţă. Te uiţi şi vezi că este un preţ mai mic în Portugalia sau în Norvegia şi vrei să îl aduci în România”, a explicat Ernest.
“Însă dacă trebuie să aştepţi şase luni până când ţi se permite să faci import, situaţia se poate schimba. Cu cât poţi face mai repede importul, cu atât mai bine. Şi, în plus, în cele mai multe ţări europene medicamentele introduse prin import paralel sunt decontate”, a completat el.
În România, medicamentele introduse prin import paralel nu sunt decontate, considerându-se că preţurile sunt oricum mai mici şi nu se pot aduce medicamente prin import paralel.
“Putem, dar avem nevoie de decontare, pentru că dacă medicamentele nu sunt decontate, aşa cum se întâmplă în cazul producătorilor, nu putem fi profitabili şi nu mai există motive pentru a face această activitate”, a mai spus secretarul general al EAEPC.
Asociaţia consideră că mesajul cel mai important este că există medicamente care sunt mai ieftine în alte ţări şi care pot fi aduse în România dacă există aceleaşi condiţii de decontare.
EAEPC, cu sediul în Bruxelles, este o asociaţie non-profit care reprezintă interesele a peste 100 de companii din 23 de state implicate în distribuţia paralelă din Spaţiul Economic European (SEE), însumând 80% din volumul total al industriei de profil.
