Lipsa unor medicamente de pe piaţa românească este generată de tendinţa statului de a fixa preţuri mici pentru a face economii la buget, exportul paralel fiind un efect care nu poate fi evitat al acestui sistem, arată un raport realizat de Institutul de Politici Publice (IPP), care recomandă introducerea de stimulente pentru producători şi distribuitori pentru a rămâne pe piaţa românească, realizarea de achiziţii centralizate şi elaborarea unei strategii naţionale care să planifice răspunsuri la lipsa de medicamente.
Criza de medicamente a devenit vizibilă în România după aderarea la Uniunea Europeană, în 2007. La puţin timp după aderare, în România a apărut criza citostaticelor şi exportul paralel, generat de diferenţele foarte mari, pentru unele produse, între preţul maxim fixat de Ministerul Sănătăţii şi preţurile stabilite în alte ţări.
Aderarea României la UE a însemnat implicit asumarea principiilor pieţei unice, ale liberei circulaţii a mărfurilor, inclusiv pentru produsele farmaceutice. Principiul are la bază diferenţele de preţuri practicate în statele membre ale UE pentru aceleaşi produse, ca urmare a cererii şi ofertei.
Potrivit unor experţi europeni, distribuţia paralelă este acceptată în UE deoarece este singurul instrument de competiţie al medicamentelor brevetate, un segment de piaţă pe care genericele nu îl concurează, fenomenul nefiind cuprins în raportul IPP.
Această competiţie indusă de distribuţia paralelă contribuie la facilitarea accesului pacienţilor la medicamente cu acelaşi standard de calitate şi siguranţă, dar la preţuri mai mici.
În plus, prin import şi export paralel pot fi gestionate mai uşor situaţiile de deficit al unor medicamente în unele ţări, prin redistribuirea de stocuri la nivelul UE, consideră experţii.
Măsurile de restricţionare temporară a exportului paralel, luate de autorităţile române în criza citostaticelor din 2013, au ajuns în analiza Comisiei Europene, care a concluzionat că datele referitoare la export nu au fost suficiente şi nici proporţionale în raport cu interesul sănătăţii publice, pentru a justifica prelungirea restricţiei.
Pentru a evita o situaţie de infringement, România a suspendat ulterior aceasta restricţie. De altfel, anumite citostatice, precum Cisplatin, au lipsit şi în perioada restricţiei exportului paralel, ceea ce sugerează că restricţionarea exportului paralel nu garantează reluarea aprovizionării cu medicamentele care lipsesc.
"În ultimii ani, problema accesului la medicamente a urcat constant în agenda publică din România, fie că a fost vorba despre refuzul autorităţilor de a actualiza lista de medicamente compensate, de lipsa efectivă a unor medicamente în anumite perioade critice, de criza
vaccinurilor necesare pentru nou-născuţi sau de retragerea de pe piaţă a unor medicamente de către firmele producătoare sau distribuitoare", arată raportul "Lipsa de meddicamente în România" realizat de IPP.
Autorii raportului prezintă cauzul unui medicament, Trileptal 600 mg 50 comprimate, care are în România preţul maxim de 68,61 lei în Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor autorizate de punere pe piaţă în România (Canamed), în timp ce preţul într-un alt stat din UE este de 163 lei, adică de 2,4 ori mai mare.
Însă surse din piaţă au declarat, pentru 360medical.ro, că o criză a acestui medicament a apărut în Romania încă din septembrie 2016, ca urmare a notificării de retragere comercială a acestor produse de către Deţinătorii de Autorizaţii de Punere pe Piaţă (DAPP) în România şi a existenţei în farmacii, la dispoziţia pacienţilor cu epilepsie din România, a variantei importate paralel Trileptal 300 mg si 600 mg.
Aceleaşi surse indică faptul că Trileptal a fost importat paralel, la începtul anului 2018, de către distribuitori en gros specializaţi în operaţiuni de comerţ intracomunitar, la preţuri mai mici din alte state din UE, pentru a răspunde cererii pacienţilor cu epilepsie din România şi a pentru a compensa scăderea foarte mare a stocurilor, generată de decizia de retragere a producătorului.
După intrarea pe piaţă a variantei de Trileptal importată paralel, producătorul a decis reluarea aprovizionării pieţei româneşti în acest an, în aceleaşi condiţii comerciale cu cele care au generat decizia de retragere.
Totuşi, în cazul multor medicamente, raportul subliniază că exportul paralel are la bază diferenţa prea mare dintre preţul din România şi preţurile din alte state.
"Distribuitorul câştigă dacă îl vinde către o farmacie din România 7-8 lei din preţul preţul cu amănuntul maximal, iar dacă îl exportă în UE are un câştig de 50-80 lei. Profit de 10 ori mai mare dacă îl scoate din ţară", menţionează raportul IPP.
Jucătorii din piaţă arată că exportul paralel este o consecinţă firească a diferenţelor de preţuri între diferite state din UE.
"Am avut un produs al cărui preţ în România era puţin peste 2 euro cutia şi care era revândut în afară cu 24 de euro. Ce credeţi că s-a
întâmplat cu el?" spune un manager de firmă din sectorul farma, citat în raport.
Nu doar jucătorii din piaţă, ci şi reprezentanţii pacienţilor acuză decidenţii din sectorul de sănătate din România pentru criza medicamentelor.
"Din 2008 s-a mers pe o politică de preţ greşită, să avem cel mai mic preţ, nu să punem în prim-plan accesul pacienţilor la medicamente. Scopul sistemului de sănătate este să asigure accesul pacienţilor la tratament, nu să facă economie", a afirmat preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, Vasile Barbu, citat în raport.
Autorii raportului menţionează că exportul paralel este un fenomen care se regăsesşte în cele mai multe state din UE, România nefiind un caz izolat.
Astfel, exportul paralel al medicamentelor din România a fost în 2014 în valoare de 2,7 miliarde euro, având o pondere de 22% în piaţa farmaceutică, sub nivelul din Danemarca (24,1%) şi uşor peste cel din Suedia (21,3%).
În Bulgaria, exportul paralel reprezenta 18% din piaţă în urmă cu patru ani, în Germania - 9,7%, iar în Polonia - 9%.
Totuşi, datele din raportul IPP sunt diferite de cele prezentate de Institutul Naţional de Statistică (INS), care indică o valoare a exporturilor paralele în UE şi în afara UE mult mai mică. de doar aproximativ 700 milioane euro pe an.
De asemenea, cele două state menţionate în raportul IPP cu un procent ridicat al exporturilor paralele, Danemarca şi Suedia, sunt în primul rând ţări importatoare şi nu exportatoare de medicamente prin distribuţia paralelă, în timp ce România este în principal exportatoare.
Potrivit studiului "European Pharma Market Outlook to 2022", în decursul ultimului deceniu, volumul pieţei de import paralel din UE a rămas stabil la circa 5 miliarde euro pe an, în condiţiile în care piaţa farmaceutică totală a UE avea o valoare de circa 180 miliarde euro în 2016, astfel că distribuţia paralelă are o proporţie limitată în raport cu volumul total al pieţei europene.
Produsele farmaceutice distribuite în paralel sunt toate furnizate în Europa, la preţurile cu ridicata ale ţărilor producătoare, ce includ costurile de cercetare-dezvoltare şi o marjă de profit, astfel că producătorii nu pierd decât marja suplimentară dintre pieţele cu preţuri inferioare şi cele cu preţuri mai rmari.
Raportul IPP subliniază că exportul paralel de medicamente nu poate fi interzis, deoarece tratatul UE are, printre principii, libera circulaţie a mărfurilor.
Criza medicamentelor din România este indicată de numărul mare de produse care au dispărut de pe piaţă în ultimii ani. Astfel, dacă în 2015 pe piaţa românească erau disponibile 6.114 medicamente, la finalul anului 2017 mai existau doar 4.200 de medicamente, ceea ce înseamnă dispariţia a aproape 2.000 de medicamente în doi ani.
"În 2018 se estimează că vor fi retrase alte sute", indică raportul.
Recent, Ministerul Sănătăţii a propus introducerea în Canamed a 22 de noi medicamente, cele mai multe generice.
Pentru rezolvarea crizei medicamentelor din România, autorii raportului recomandă elaborarea unei legislaţii care să
stabilească obligaţii de continuitate foarte stricte şi a unui mecanism de avertizare a lipsei de medicamente, precum şi elaborarea
unei strategii naţionale care să planifice răspunsuri la lipsa de medicamente.
"Această problemă estimăm că va fi una permanentă cel puţin pentru 10-20 de ani, deci actualizarea strategiei trebuie făcută şi ea permanent, susţinută legislativ şi financiar", arată raportul.
Experţii mai recomandă introducerea de stimulente pentru producători şi distribuitori pentru a intra sau a rămâne pe piaţa românească, realizarea de achiziţii centralizate şi asocierea în blocul de ţări est-europene care negociază în comun preţurile şi alte condiţii cu producătorii şi importatorii de medicamente.
Totuşi, mulţi jucători din piaţă consideră că Romînia are nevoie de reglementarea unor pârghii alternative de aprovizionare a pieţei, la preţuri echivalente sau mai mici, iar una dintre alternative este importul paralel.
