Ministerul Sănătăţii a elaborat planuri de acţiune sectoriale pentru dezvoltarea resurselor umane în sănătate până în 2030, cu sprijinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi finanţare din PNRR.
Planurile sunt cuprinse într-un proiect de ordin elaborat de Ministerul Sănătăţii, care urmează să aprobe "Planurile de Acţiune Sectoriale pentru Dezvoltarea Resurselor Umane în Sănătate 2023-2030".
Acest document a fost realizat pe baza Strategiei Multianuale pentru Dezvoltarea Resurselor Umane în Sănătate 2022-2030, dezvoltată cu asistenţă tehnică din partea Biroului Regional pentru Europa al OMS, în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR).
Pentru elaborarea planurilor de acţiune sectoriale privind resursele umane în sănătate, Ministerul Sănătăţii a realizat o evaluare a pieţei forţei de muncă din domeniul sănătăţii, în perioada iulie-septembrie 2022.
Evaluarea a cuprins o analiză situaţională, bazată pe cercetări documentare, interviuri cu decidenţi politici şi vizite pe teren pentru a evalua situaţia actuală, lacunele şi provocările întâlnite, astfel încât deficienţele sistemului de sănătate legate de forţa de muncă să poată fi abordate eficient.
De asemenea, au fost organizate două întâlniri de lucru, în octombrie şi noiembrie 2022, pentru planificarea şi stabilirea cadrului necesar planurilor de acţiune sectoriale privind forţa de muncă din domeniul asistenţei medicale primare şi al asistenţei comunitare, al asistenţei de sănătate publică, al asistenţei spitaliceşti şi al asistenţei medicale ambulatorii.
Evaluarea a indicat mari deficienţe în sistemul de sănătate din România, precum faptul că practicile actuale de colectare a datelor privind forţa de muncă din domeniul sănătăţii nu produc date suficient de solide, fiind fragmentate şi dispersate între diverse surse care nu sunt interconectate.
De asemenea, evaluarea a constatat că, în prezent, colaborarea oficială dintre Ministerul Sănătăţii şi principalele părţi interesate (alte ministere, universităţi, Colegiul Medicilor, OAMGMAMR, autorităţile locale etc.) este concentrată doar pe aspecte de interes specific şi că există o colaborare limitată între organizaţiile-cheie.
"Există o incertitudine considerabilă în ceea ce priveşte oportunităţile de muncă la finalul rezidenţiatului, ceea ce afectează în mode negativ traseul profesional al tinerilor medici", se arată în document.
O altă problemă este legată de situaţia nefavorabilă privind managementul bolilor netransmisibile, accesul echitabil şi îmbătrânirea populaţiei, în special în cazul celor cu dizabilităţi.
Indicatorii în această privinţă arată că România se situează pe antepenultimul loc în UE în ceea ce priveşte decesele care pot fi evitate, cauzate de boli ce pot fi prevenite, şi pe primul loc în UE în ceea ce priveşte mortalitatea cauzată de boli vindecabile.
De asemenea, România raportează un procent ridicat de nevoi medicale neacoperite, în special în rândul populaţiei cu cele mai mici venituri, şi ocupă locul al doilea în UE în ceea ce priveşte numărul de vârstnici care trăiesc cu dizabilităţi (81% dintre vârstnici au dizabilităţi).
OBIECTIVELE PLANURILOR
Planurile de acţiune sectoriale au ca scop principal de a sprijini şi de a promova o forţă de muncă sustenabilă şi flexibilă, capabilă să realizeze viziunea sistemului de sănătate, care presupune furnizarea de îngrijiri accesibile, echitabile şi axate pe pacient, de înaltă calitate.
Acest scop este în conformitate cu viziunea OMS, de a accelera progresul către acoperirea universală cu servicii de sănătate şi către obiectivele de dezvoltare durabilă prin asigurarea unui acces echitabil la un număr suficient de profesionişti din domeniul sănătăţii, calificaţi şi motivaţi, într-un sistem de sănătate performant.
Astfel, obiectivele generale se concentrează în principal pe:
- îmbunătăţirea planificării resurselor umane, colectarea şi analiza datelor referitoare la resursele umane pentru a evalua şi soluţiona deficienţele sistemului şi distribuţia inechitabilă a resurselor de sănătate.
- dezvoltarea guvernanţei centrale şi a capacităţilor instituţionale în ceea ce priveşte planificarea şi gestionarea resurselor umane.
- asigurarea unui personal adecvat pentru serviciile de sănătate şi a unei distribuţii echitabile a profesioniştilor din domeniul sănătăţii, în funcţie de mărime şi de categorii.
- consolidarea educaţiei şi a dezvoltării profesionale continue (EMC-DPC) a resurselor umane. Acest lucru presupune reorientarea educaţiei şi a formării tuturor profesioniştilor din domeniul sănătăţii, pentru a asigura o dezvoltare profesională şi ştiinţifică eficientă a acestora, astfel încât să fie capabili să facă faţă provocărilor create de nevoile în schimbare ale populaţiei.
- îmbunătăţirea performanţelor resurselor umane în sănătate, prin instituirea unor condiţii de lucru pozitive (motivaţie, satisfacţie profesională, retenţia personalului, remunerare).
