O abordare inovatoare înaintează cercetarea pentru identificarea mai rapidă a unor noi tratamente pentru afecţiunea renală diabetică (nefropatia diabetică).
Oamenii de ştiinţă au descoperit o nouă metodă de a reduce progresia bolii renale diabetice, care afectează 40% dintre persoanele cu diabet.
Un studiu condus de universitatea din Bristol, publicat marţi, în JCI Insight, ar putea ajuta persoanele care au nevoie de dializă, sau de un transplant de rinichi.
Studii clinice recente au arătat că un medicament pentru tensiunea arterială utilizat în mod obişnuit, cunoscut sub numele de spironolactonă, ar putea fi un tratament eficient pentru reducerea scurgerilor de proteine în urină.
Cu toate acestea, în ciuda efectului său pozitiv, medicamentul poate avea efecte secundare adverse, provocând probleme la pacienţi, inclusiv niveluri ridicate de potasiu în sânge (hiperkaliemie), ceea ce îi face pe medici să fie reticenţi în utilizarea sa.
Un studiu internaţional recent, condus de cercetători de la Bristol Medical School a urmărit să înţeleagă cum previne spironolactona deteriorarea rinichilor.
Echipa a descoperit că medicamentul are un efect protector prin faptul că ajută la conservarea stratului de glicocalix, (învelişul glucidic al celulelor) de pe suprafaţa vaselor de sânge din rinichi.
Utilizarea unor noi terapii alternative pentru a încetini degradarea stratului de glicocalyx în diabet i-ar putea ajuta acum să recreeze acelaşi efect, dar fără efecte secundare adverse.
(Foto: Un glomerul (filtru renal) de la un pacient cu diabet. Pacientul diabetic nu are glicocalix vizibil în interiorul vaselor de sânge Universitatea din Bristol)
Pentru a realiza acest studiu, echipa a folosit probe de biopsie renală provenind de la pacienţi, cu scopul de a dezvolta o metodă nouă de măsurare a modificărilor de profunzime a glicocalixului şi pentru a confirma că diabetul deteriorează stratul endotelial de glicocalix, iar spironolactona previne această deteriorare.
Rezultatele au arătat că spironolactona reduce activitatea unui grup de enzime, cunoscute sub numele de metaloproteinaze matriciale (MMP), ajutând la conservarea stratului de glicocalix gelatinos de pe suprafaţa vaselor de sânge din rinichi, prevenind progresia bolii.
(Foto: Un pacient sănătos cu glicocalix marcat în verde deschis. Credit: Universitatea din Bristol)
„Acest studiu este foarte interesant pentru noi, deoarece confirmă faptul că blocarea receptorilor mineralocorticoizi cu ajutorul spironolactonei conservă funcţia renală prin acţiunea asupra glicocalyxului”, a declarat dr. Matthew Butler, coautor principal al studiului, lector principal consultant şi cercetător clinic MRC la universitatea din Bristol.
Potrivit acestuia, următorii paşi vor include o analiză pentru reproiectarea medicamentelor care vizează enzimele metaloproteinaze matriciale pentru a vedea dacă acestea ar putea fi benefice la pacienţii cu afecţiuni renale şi pentru a evita efectele secundare supărătoare asociate cu blocantele receptorilor mineralocorticoizi.
„Dacă observăm acelaşi nivel de protecţie folosind aceste medicamente mai specifice, atunci pacienţii vor avea beneficii semnificative, evitând în acelaşi timp riscurile asociate cu niveluri ridicate de potasiu în sânge”, a explicat dr. Matthew Butler.
