Un nou raport arată că între Europa de Vest şi Europa Centrală şi de Est persistă un decalaj profund, în privinţa accesului la servicii de sănătate. Diferenţele regionale dintre sistemele de sănătate sunt semnificative între Est şi Vest şi în ceea ce priveşte gradul de pregătire al Europei pentru următoarea ameninţare la adresa sănătăţii. Ţările din Europa Centrală şi de Est alocă cu 50% mai puţin pentru finanţarea sănătăţii în comparaţie cu omologii lor din Europa de Vest, potrivit raportului. România are unul dintre cele mai mici scoruri, reflectând provocări semnificative atât în ceea ce priveşte furnizarea actuală de asistenţă medicală cât şi pregătirea pentru viitorul sistemului de Sănătate.
Globsec a publicat joi, 24 octombrie, clasamentul său anual privind gradul de pregătire în domeniul sănătăţii în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, dezvăluind că există încă disparităţi semnificative între ţările din Europa Centrală şi de Est şi cele din Europa de Vest, în principal din cauza lipsei de finanţare.
Norvegia ocupă primul loc în clasamentul ţărilor cu cea mai mare capacitate de a aborda provocările majore din domeniul sănătăţii, obţinând 73,1 puncte. Aceasta este urmată îndeaproape de Ţările de Jos (72,3), Suedia (71,1), Germania (70,9) şi Danemarca (70,6).
În schimb, Bulgaria ocupă ultimul loc, cu un scor de 42,5, după Polonia (45,4), Letonia (46), România (46,1), Slovacia (46,4) şi Lituania (49,1). Alte trei ţări se situează, de asemenea, sub media UE, care se ridică la 54,7 puncte, semnificativ mai mică decât cele mai mari scoruri.
Aşa cum se întâmplă adesea, diferenţele în materie de investiţii sunt evidenţiate ca un factor-cheie care explică acest decalaj. Conform raportului, ţările din Europa Centrală şi de Est alocă un buget cu 50% mai mic pentru finanţarea sănătăţii în comparaţie cu omologii lor din Europa de Vest, în ciuda creşterilor datorate pandemiei. Acest decalaj ajunge chiar la 60 % atunci când este comparat cu cele mai bine clasate cinci ţări.
„Această subfinanţare se traduce prin echipamente învechite, materiale medicale insuficiente şi infrastructuri cu personal insuficient”, spune autorul principal al raportului, Martin Smatana, expert în domeniul sănătăţii şi membru asociat al Globsec, responsabil cu programul «Economie şi afaceri», potrivit Euractiv.
Un decalaj între zonele rurale şi cele urbane
Dincolo de disparităţile generale, fracturile apar şi în cadrul fiecărui stat în parte. Raportul evidenţiază diferenţe semnificative în ceea ce priveşte calitatea şi accesul la serviciile medicale între zonele urbane şi cele rurale.
Zonele rurale, explică raportul, sunt încă adesea slab deservite, ceea ce duce la „spitale supraaglomerate”, „timpi lungi de aşteptare” şi acces limitat la îngrijiri specializate, împreună cu o lipsă de maşini specializate, cum ar fi scanerele şi RMN-urile, în special în Ungaria şi România.
„În lipsa unei infrastructuri adecvate, pacienţii aşteaptă mai mult pentru a primi îngrijiri esenţiale, în special în zonele rurale”, explică Smatana, care pledează pentru investiţii specifice pentru a rezolva această problemă.
De 2,4 ori mai multe asistente medicale la 1.000 de locuitori în Norvegia
Pe lângă investiţii, raportul evidenţiază, de asemenea, deficitul de forţă de muncă în sectorul sănătăţii. Aici, raportul atribuie parţial acest lucru factorilor demografici, inclusiv îmbătrânirii populaţiei care creşte cererea de îngrijire şi, ca un corolar, pensionarea personalului medical.
Cu titlu de comparaţie, Norvegia are de 2,4 ori mai multe asistente medicale şi medici la 1.000 de locuitori decât media ţărilor din Europa Centrală şi de Est, care nu depăşeşte zece. În plus, aceşti profesionişti sunt folosiţi pentru un număr mai mare de activităţi clinice legate de sănătatea publică şi de serviciile de îngrijire la domiciliu.
La fiecare 1.000 de locuitori, cetăţenii norvegieni au la dispoziţie puţin peste 20 de medici şi asistente medicale, în timp ce această cifră nu depăşeşte zece, sau abia depăşeşte, în mai multe ţări precum Letonia şi Grecia - al căror sistem de sănătate încă se luptă să îşi revină după criza economică şi măsurile de austeritate - sau Polonia, Ungaria şi România.
Totodată, când vine vorba de a fi pregătită pentru următoarea ameninţare la adresa sănătăţii, Europa prezintă o diviziune clară între Est şi Vest, conform raportului grupului de analiză cu sediul la Bratislava (Slovacia).
Există o diferenţă clară între Europa de Vest şi Europa de Est în ceea ce priveşte robusteţea sistemelor de sănătate şi cât de pregătite sunt acestea pentru a face faţă ameninţărilor viitoare.
Niciun sistem de sănătate nu a ieşit nevătămat din pandemia Covid-19, dar unele ţări fac mai mult decât altele pentru a deveni mai puternice în faţa provocărilor viitoare, inclusiv a crizelor potenţiale în domeniul sănătăţii şi a problemelor care vor apărea ca urmare a îmbătrânirii populaţiei Europei.
Aceste disparităţi regionale ar putea avea consecinţe grave în viitor, potrivit raportului GLOBSEC.
„Pandemia Covid-19 a demonstrat, de asemenea, că zicala 'un lanţ este la fel de puternic ca veriga sa cea mai slabă' este valabilă şi în sectorul sănătăţii”, au afirmat cercetătorii. „Din păcate, 'forţa lanţului' s-a dovedit a fi foarte diferită între ţările Uniunii Europene”.
Cercetătorii au analizat 36 de parametri care acoperă forţa de muncă din domeniul sănătăţii, disponibilitatea tehnologiei medicale şi a medicamentelor, numărul mare al deceselor şi povara bolilor, precum şi planificarea strategică pentru sectorul sănătăţii, pentru a determina care sunt ţările europene cel mai bine şi cel mai prost pregătite pentru crizele din domeniul sănătăţii.
Norvegia a ieşit pe primul loc, urmată de Ţările de Jos, Suedia, Germania şi Danemarca. Aceste ţări au obţinut scoruri bune atât în ceea ce priveşte starea actuală de sănătate, cât şi pregătirea pentru viitor.
În acelaşi timp, la coada listei s-au situat Bulgaria, Polonia, Letonia, România şi Slovacia. Dintre cele mai slabe 10 ţări, opt se aflau în Europa Centrală sau de Est.
Clasamentul pregătirii pentru sănătate în Europa, raport GLOBSEC.
În ceea ce priveşte sistemul de sănătate din România, potrivit raportului, ţara noastră a obţinut un punctaj general de 46,1 (în creştere faţă de 2022 de la 43,5) referitor la: cheltuieli de sănătate pe cap de locuitor, 1.471 euro, mandatul mediu al ministrului sănătăţii: 0,8 ani - Ministrul Sănătăţii Alexandru Rafila, fiind în funcţie deja de mai mult de 1.000 de zile - disponibilitatea medicamentelor aprobate de UE: 17%, faţă de ţările fruntaşe precum Norvegia, 73.1, Suedia 71,1, sau Germania 70,9, dar s-a clasat, surprinzător, înaintea Poloniei, care a primit un scor general de 45.4.
Pe ultimul loc se situează Bulgaria, ca punctaj general cu 42,5, referitor la: cheltuieli de sănătate pe cap de locuitor: €1.654, mandatul mediu al ministrului sănătăţii: 1,2 ani, şi disponibilitatea medicamentelor aprobate de UE: 43%.
În ceea ce priveşte „Pregătirea actuală”, care reflectă capacitatea din prezent a unei ţări de a răspunde nevoilor de asistenţă medicală şi de a furniza servicii eficiente, oferind o imagine de ansamblu a cât de bine poate o ţară să răspundă cererilor de asistenţă medicală ale populaţiei în acest moment, cele mai slabe trei performanţe sunt România (48,6 puncte), Ungaria (51 puncte) şi Slovacia (51,1 puncte), care au obţinut doar 62% din rezultatele Norvegiei, potrivit raportului.
În timp ce „Pregătirea Actuală” surprinde punctele forte ale sistemului de sănătate din prezent al unei ţări, aceasta evidenţiază, de asemenea, câteva provocări-cheie care pot submina eficacitatea furnizării asistenţei medicale şi capacitatea de a satisface nevoile populaţiei.
Chiar şi în rândul ţărilor cu cele mai bune performanţe, aceste provocări pot varia foarte mult, dar, în general, ele gravitează în jurul probleme legate de finanţarea insuficientă a asistenţei medicale, infrastructura şi accesibilitatea asistenţei medicale, capacitatea forţei de muncă (lipsa cadrelor medicale) şi accesibilitatea asistenţei medicale, potrivit raportului.
Indicele pregătirii pentru asistenţă medicală (HRI 2023): Pregătirea Actuală + Pregătirea Viitoare, Sursă: Indicele de pregătire în domeniul asistenţei medicale GLOBSEC 2023
Ţările clasate pe locurile inferioare tind să aibă o infrastructură de sănătate mai slabă, inclusiv mai puţine spitale şi clinici specializate, ceea ce poate duce la timpi de aşteptare lungi şi facilităţi supraaglomerate, se arată în raport.
De asemenea, acestea aşteaptă adesea mai mult pentru medicamente noi, iar cetăţenii tind să creadă că există un nivel mai ridicat de corupţie în spitale decât în restul Europei.
În special, Europa de Est a înregistrat, de asemenea, o rată mai mare de decese excesive de la pandemie încoace, cu cele mai mari creşteri în ţări precum Bulgaria şi Lituania.
Timpul mediu necesar pentru ca noile medicamente aprobate în Uniunea Europeană să devină disponibile (număr de luni). România: 25.9 luni - peste doi ani
În timp ce ţările din Europa Centrală şi de Est şi-au mărit bugetele în timpul pandemiei, acestea cheltuiesc în continuare doar 50-60% din ceea ce cheltuiesc ţările de top pentru îngrijirea sănătăţii, a constatat raportul.
„Ţările cu scoruri mai mici se luptă adesea cu sisteme de sănătate subfinanţate”, au declarat cercetătorii, «ceea ce poate duce la o serie de probleme, inclusiv insuficienţa materialelor medicale, echipamente învechite şi facilităţi inadecvate».
Deşi ţările din Europa Centrală şi de Est tind să aibă mai puţin acces la medicamente noi decât alte zone, există şi câteva puncte pozitive, de exemplu, Republica Cehă a pus la dispoziţie 62% din medicamentele aprobate de UE, comparativ cu o medie de 28% în întreaga regiune.
Potrivit raportului, cele mai puţin pregătite ţări pentru crizele din domeniul sănătăţii, cu cele mai slabe poziţii sunt Ungaria, Lituania, Republica Slovacă, Letonia, România, Polonia, Bulgaria, Estonia.
Aceste ţări se confruntă cu provocări semnificative atât în ceea ce priveşte eficacitatea actuală a asistenţei medicale cât şi pregătirea pentru viitor. Aceste naţiuni au un indice de pregătire pentru asistenţă medicală (HRI) care reflectă sisteme de sănătate subfinanţate, o planificare pe termen lung inadecvată şi lipsa de investiţii în inovarea în domeniul asistenţei medicale, scriu autorii raportului.
„Ţările de pe aceste poziţii sunt în pericol din cauza scorurilor scăzute atât în ceea ce priveşte pregătirea actuală, cât şi cea viitoare pregătirii. Aceste naţiuni se confruntă cu provocări, inclusiv sisteme de sănătate subfinanţate, infrastructură inadecvată şi o lipsă investiţii în inovare şi în îngrijirea preventivă", se arată în raport.
România are unul dintre cele mai mici scoruri HRI, reflectând provocări semnificative atât în ceea ce priveşte furnizarea actuală de asistenţă medicală cât şi pregătirea pentru viitor.
„Ţara are nevoie de reforme cuprinzătoare în finanţarea asistenţei medicale, infrastructurii şi politicilor pentru a-şi îmbunătăţi indicele de pregătire pentru viitoarele crize de sănătate", scriu autorii raportului.
Lipsa de leadership duce adesea la ineficienţe în furnizarea asistenţei medicale şi la o transparenţă scăzută a politicilor. Ineficienţele din cadrul sistemelor de asistenţă medicală, cum ar fi întârzieri birocratice, servicii fragmentate şi lipsa de coordonare între diferitele niveluri de îngrijire, pot avea un impact semnificativ asupra pregătirii unei ţări pentru o criză în domeniul sănătăţii, se mai arată în raport.
Aceste ineficienţe pot duce la creşterea costurilor asistenţei medicale costuri mai ridicate, timpi de aşteptare mai lungi şi reducerea satisfacţiei pacienţilor satisfacţia pacienţilor şi/sau să creeze un spaţiu pentru „economia gri” şi corupţie.
Monitorizarea şi verificarea prin intermediul sondajului special al Barometrului UE privind corupţia, confirmă faptul că ţările care înregistrează rezultate slabe în indicele „Pregătirea pentru prezent şi viitor” tind să aibă cea mai mare rată de corupţie în furnizarea de servicii medicale.
Percepţia corupţiei în domeniul asistenţei medicale (mediul spitalicesc)
Sursă: Eurobarometru, ediţia specială 523 din iulie 2022; întrebarea a fost „În afară de taxele oficiale, a trebuit să oferiţi o plată suplimentară sau un cadou valoros unei asistente sau unui medic, sau să faceţi o donaţie spitalului?"
„Pentru a a-şi îmbunătăţi pregătirea pentru viitor, ţările trebuie să adopte strategii cuprinzătoare care să prioritizeze sănătatea inovării, îngrijirii preventive şi gestionării determinanţilor sociali şi de mediu mai largi ai sănătăţii. Prin abordarea acestor factori, naţiunile pot construi sisteme de sănătate mai reziliente, capabile să facă faţă cerinţele de mâine", concluzionează raportul.
