Ministerul Sănătăţii a repartizat marţi 7.500 de doze de medicamente cu anticorpi monoclonali către 147 de spitale din România care tratează pacienţi cu Covid-19.
Medicamentele au fost achiziţionate printr-un contract încheiat între Comisia Europeană şi firma producătoare.
Anterior, comisia de boli infecţioase din cadrul Ministerului Sănătăţii a realizat o informare către profesioniştii din sistemul sanitar privind modul de administrare a acestor medicamente. În plus, preşedintele comisiei de boli infecţioase, dr. Virgil Musta, a susţinut săptămâna trecută o videoconferinţă cu medicii care administrează medicamentul, în cadrul căreia a explicat modul de administrare şi a răspuns la întrebări.
Ultima variantă a protocolului de tratament al Covid-19 prevede că medicamentele cu anticorpi monoclonali, în soluţie perfuzabilă, se administrează pacienţilor cu forme uşoare şi medii de boală în primele 7 zile după debutul bolii, care nu necesită administrare de oxigen şi care au factori de risc semnificativi pentru a dezvolta forme severe de boală.
Comisia Europeană a încheiat în iunie 2021 un contract de achiziţie pentru medicamentul cu anticorpi monoclonali al companiei americane Regeneron şi un alt contract cu Eli Lilly, în septembrie. Ulterior, statele membre ale UE interesate, între care nu s-a numărat România, au cumpărat efectiv doze din aceste medicamente.
Medicamentele cu anticorpi monoclonali au fost introduse şi în protocolul de tratament pentru Covid-19 din România, printr-un ordin al ministrului Sănătăţii (nr. 2.103/2021), publicat recent în Monitorul Oficial.
Pentru ca medicii să poată folosi dozele de medicament cu anticorpi monoclonali primite era nevoie ca acestea să fie incluse în protocolul de tratament din România.
Medicamentele cu anticorpi monoclonali au fost introduse ca un capitol separat în cadrul categoriilor de medicamente utilizabile în tratamentul pacienţilor cu Covid-19.
Potrivit noului protocol, anticorpii monoclonali neutralizanţi au specificitate pentru proteina S a SARS-CoV-2.
“Asemenea altor medicaţii antivirale, eficienţa depinde de administrarea cât mai precoce după debutul bolii, nu mai târziu de primele 10 zile, când de multe ori replicarea virală a diminuat semnificativ şi începe producerea de anticorpi specifici de către pacient”, prevede documentul.
“Întrucât în cazul pacienţilor care evoluează spontan favorabil asumarea riscurilor legate de utilizarea lor nu se poate justifica, este necesar să fie identificaţi pacienţii cu risc important de evoluţie severă, aceştia fiind cei care ar putea avea un beneficiu din administrarea acestui tratament”, mai arată protocolul.
Protocolul se referă în principal la cele două medicamente cu anticorpi monoclonali autorizate de urgenţă în Statele Unite, de către autoritatea de reglementare în domeniul medicamentelor (FDA), în noiembrie 2020.
Cele două medicamente au fost dezvoltate de companiile Regeneron (casirivimab / imdevimab) şi de Eli Lilly (bamlanivimab / etesevimab), după ce studiile clinice au arătat că sunt sigure şi eficace pentru utilizare la pacienţi adulţi şi la copiii cu vârsta de cel puţin 12 ani.
În UE, Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) are în curs de evaluare cinci astfel de medicamente cu anticorpi monoclonali.
CUM SE ADMINISTREAZĂ
Noul protocol prevede că administrarea medicamentelor cu anticorpi monoclonali se face în perfuzie endovenoasă unică, de minimum 60 de minute, după diluţia în ser fiziologic a câte 1.200 mg de casirivimab şi 1.200 mg de imdevimab, respectiv 700 mg de bamlanivimab şi 1.400 mg de etesevimab.
Efectele adverse descrise iniţial şi incluse în autorizaţia de utilizare sunt reacţiile anafilactice posibile şi reacţiile legate de infuzie (febră, frisoane, greaţă, cefalee, bronhospasm, hipotensiune, angioedem, exantem, prurit, mialgii, vertij).
Administrarea tardivă nu este recomandată la pacienţii cu forme severe de Covid-19.
“Această alternativă terapeutică este superioară administrării de plasmă de convalescent în scopul blocării replicării virale, pentru că se poate cuantifica doza de anticorpi administrată şi nu comportă unele dintre riscurile legate de administrarea plasmei”, se arată în document.
Criterii de excludere:
1. durata simptomelor > 7 zile;
2. forme severe de boală, disfuncţii respiratorii care necesită suplimentare de oxigen;
3. utilizare prealabilă a plasmei de convalescent, corticosteroizi, remdesivir sau imunoterapie.
Criterii de eligibilitate (EMA) — criterii cumulative: 1, 2, 3 şi cel puţin unul din factorii de risc:
1. semnarea consimţământului informat;
2. forme uşoare SO2 > 93% fără supliment de oxigen;
3. administrarea anticorpilor monoclonali < 7 zile de la debutul simptomatologiei;
4. factori de risc pentru evoluţie severă (se prioritizează persoane cu mai mulţi factori de risc):
a. vârsta > 65 de ani;
b. BMI > 30 kg/m2;
c. boli cardiovasculare severe, insuficienţă cardiacă NYHA 4, infarct micoardic recent, cardiopatie ischemică severă;
d. B.P.C.O.;
e. diabet zaharat tip 1;
f. terapie imunosupresoare — terapii biologice;
g. pacienţi cu transplant de organe sau măduvă;
h. pacienţi cu neoplazii sau hemopatii în terapie;
i. SIDA.
