Cele mai noi descoperiri ale cercetătorilor bazate pe o analiză cuprinzătoare a mai multor autopsii sugerează persistenţa celulară a SARS-CoV-2 în întregul organism uman.
Boala Covid-19 este definit ca o infecţie respiratorie, dar efectele noului coronavirus nu se limitează doar la un anumit organ. Zeci de autopsii recente arată dovezi persistente ale SARS-CoV-2 în întregul corp, inclusiv în plămâni, inimă, splină, rinichi, ficat, colon, torace, muşchi, nervi, tractul reproducător, ochi, şi creier.
În unele autopsii, au fost detectate urme ale noului coronavirus în creierul pacienţilor decedaţi şi după 230 de zile de la prezentarea simptomelor.
„Datele noastre indică faptul că la unii pacienţi SARS-CoV-2 poate provoca infecţie sistemică şi poate persista în organism luni de zile”, concluzionează autorii unui studiu, condus de cercetătorii de la Institutele Naţionale de Sănătatee din Statele Unite (NIH).
Până acum, autopsiile la cei care au contractat SARS-CoV-2 au dezvăluit semne preliminare de răspândire la mai multor organe, rămăşiţele genetice ale virusului apărând într-o multitudine de ţesuturi, organe şi fluide.
În iulie 2020, autopsii suplimentare au arătat dovezi de cheaguri de sânge în aproape fiecare organ vital al celor care au contractat Covid-19.
Noua cercetare condusă de NIH confirmă aceste rezultate mai detaliat decât oricare dintre analizele efectuate până acum.
Studiul a implicat 44 de autopsii, în care cercetătorii au detectat şi cuantificat cu atenţie nivelul de ARN mesager (ARNm) din SARS-CoV-2 în 85 de zone şi fluide din organism.
Această informaţie genetică indică zona unde s-ar fi putut replica virusul în timpul vieţii unei persoane.De la autopsiile efectuate în aprilie 2020 până în martie 2021, cercetătorii au descoperit că indivizi mai în vârstă, nevaccinaţi, care au murit din cauza Covid-19, au prezentat semne abundente de replicare a SARS-CoV-2 într-un total de 79 de zone şi fluide corporale.
În plus, unele dintre modificări s-au manifestat evident la două săptămâni după ce simptomele au început să apară.Interesant este că, în timp ce plămânii au prezentat cele mai multe inflamaţii şi răni, creierul şi alte organe nu au prezentat adesea modificări semnificative ale ţesuturilor „în ciuda poverii virale substanţiale”.
Autorii nu sunt siguri de ce se întâmplă asta. S-ar putea, de exemplu, ca sistemul imunitar uman să nu fie la fel de eficient la ţintirea acestor zone în comparaţie cu plămânii.
În diferite etape ale recuperării pacienţilor cu Covid-19, cercetătorii au descoperit dovezi că plămânii au fost uneori mai puţin infectaţi decât au fost la început, în timp ce alte zone din organism nu au prezentat o îmbunătăţire la fel de mare.
„Rezultatele noastre arată că, deşi cea mai mare povară a SARS-CoV-2 se află în ţesuturile respiratorii, virusul se poate disemina în întregul corp”, concluzionează cercetătorii.Cum se răspândeşte virusul atât de departe este un alt mister care trebuie rezolvat.
Autopsiile din studiul actual nu au arătat adesea rămăşiţe virale detectabile în plasma sanguină, ceea ce sugerează că agentul patogen ar putea călători prin alte mijloace.Înţelegerea modului în care SARS-CoV-2 se răspândeşte şi persistă în corpul uman ar putea dezvălui multe despre motivul pentru care unii pacienţi suferă de Covid-19 un timp îndelungat (Covid lung).
Studiul NIH nu a studiat în mod particular pacienţi cu Covid lung, dar rezultatele sunt relevante pentru posibilele planuri de tratament.
Antiviralele, cum ar fi Paxlovid, de exemplu, ar putea ajuta sistemul imunitar uman să cureţe încărcătura virală din celulele ţesuturilor, organelor şi fluidelor, ceea ce ar putea ajuta la reducerea simptomelor persistente.
„Sperăm să replicăm datele privind persistenţa virală şi să studiem relaţia cu Covid-ul de lungă durată”, spune unul dintre autori, Stephen Hewitt, de la Institutul Naţional al Cancerului.
„În mai puţin de un an avem aproximativ 85 de cazuri şi lucrăm pentru a extinde aceste eforturi”, au precizat autorii.
Acest nou studiu a fost publicat recent în revista Nature.
