Cel mai cuprinzător studiu realizat până în prezent asupra limfomului Hodgkin, un cancer al sângelui, oferă informaţii detaliate despre activitatea celulelor tumorale care le permite să supravieţuiască.
Cercetătorii de la Institutul Wellcome Sanger, din Marea Britanie, au descoperit că celulele canceroase folosesc semnale pentru a atrage anumite tipuri de celule imunitare şi pentru a le instrui să nu le atace. De asemenea, concentraţiile ridicate ale acestor grupuri de celule în probele existente au estimat eşecul chimioterapiei.
Aceste cunoştinţe, publicate într-un articol săptămâna trecută, în revista Blood, ar putea fi folosite pentru a accelera medicina de precizie şi a identifica pacienţii care ar putea beneficia de noile imunoterapii, care se pot dovedi eficiente în cazurile în care tratamentele tradiţionale eşuează.
Limfomul Hodgkin este un cancer al sistemului limfatic, o parte importantă a sistemului imunitar uman care joacă un rol în combaterea infecţiilor şi în distrugerea celulelor anormale, şi se caracterizează prin prezenţa celulelor Hodgkin/Reed-Sternberg, un tip de globule albe din sânge, cunoscute sub numele de limfocite B, care devin canceroase.
În mod normal, limfocitele B produc anticorpi pentru a ajuta la combaterea infecţiilor.Limfomul Hodgkin este un cancer cu aproximativ 2.100 de diagnostice anual, numai în Marea Britanie.
Deşi majoritatea pacienţilor răspund bine la chimioterapie, radioterapie sau la o combinaţie a celor două, la unii aceste tratamente eşuează.
Vestea bună este că aceşti pacienţi răspund adesea bine la noile tratamente, cum ar fi cele cu inhibitori ai punctului de control imunitar, în special blocantele PD-12.
În acest nou studiu, cercetătorii au combinat mai multe abordări pentru a investiga micro-mediul imunitar din jurul tumorilor limfomului Hodgkin, la un nivel de detaliu fără precedent.
La Institutul Wellcome Sanger au fost generate date de secvenţiere a celulelor unice şi date transcriptomice spaţiale din limfomul Hodgkin şi din ţesutul ganglionar sănătos, pentru a identifica genele exprimate de fiecare celulă şi poziţia lor în raport cu vecinii săi. Aceste date au fost combinate cu date de imagistică microscopică din biopsii de limfom Hodgkin de la universitatea Newcastle.
Analizele cu o singură celulă au arătat că celulele canceroase erau înconjurate de grupuri de macrofage, monocite şi celule dendritice cDC2, care reprezintă diverse tipuri de celule imunitare. Datele de imagistică au arătat că aceste celule exprimau molecule care le suprimau capacităţile antitumorale.
„Acest studiu este un exemplu excelent despre cât de multe informaţii putem obţine dintr-o singură mostră de ţesut. Prin combinarea datelor unicelulare, a transcriptomului spaţial şi a datelor histologice, am reuşit să aflăm cât de precis reuşeşte limfomul Hodgkin să eludeze răspunsul imunitar. Te poţi gândi la această abordare ca la un fel de foaie de parcurs pentru patologia moleculară, care ar putea fi aplicată şi la alte boli”, a declarat dr. Ben Stewart, primul autor al studiului.
Cercetătorii au observat, de asemenea, două „micro-medii” distincte în jurul celulelor canceroase, care au oferit indicaţii cu privire la succesul tratamentelor tradiţionale.
Concentraţiile ridicate de grupuri de celule imune din jurul celulelor canceroase au fost predictive pentru eşecul tratamentului, în timp ce un micro-mediu care prezintă concentraţii ridicate de celule stromale a fost asociat cu succesul tratamentului.
Întrucât celulele stromale indică faptul că ţesutul a fost reparat în prealabil, este posibil ca sistemul imunitar să fi avut deja un succes parţial în lupta împotriva bolii - tratamentul oferind o mână de ajutor pentru eradicarea completă a cancerului.
Potrivit autorilor, înţelegerea modului în care tumorile de limfom Hodgkin ocolesc răspunsul imunitar al organismului deschide noi posibilităţi de tratare a acestei boli.
„Dacă am putea identifica ce pacienţi au concentraţii mai mari ale acestor grupuri de celule imune în jurul tumorii am putea adapta tratamentele acestora, limitând efectele chimioterapiei pentru pacienţii la care este mai puţin probabil să funcţioneze şi trecând direct la imunoterapiile care au şanse mai mari”, spune dr. Chris Carey, unul dintre autorii principali ai studiului, profesor la niversitatea Newcastle.
Comunicarea celulară folosită de celulele canceroase pentru a manipula celulele imune este, de asemenea, o potenţială ţintă de tratament. Întreruperea acestei semnalizări ar permite, în teorie, sistemului imunitar să răspundă aşa cum ar trebui şi să atace celulele canceroase.
Abordările transcriptomice unicelulare şi spaţiale aduc un nou nivel de detaliu pentru studiul sănătăţii şi al bolilor umane, spun autorii. Atunci când sunt combinate cu alte tipuri de date, oferă informaţii extrem de specifice cu privire la ceea ce se întâmplă în corpul uman.
„Această precizie este esenţială şi sunt sigur că, în timp, datele pe care le-am generat în acest studiu vor avea un impact pozitiv asupra tratamentului limfomului Hodgkin”, spune dr. Sam Behjati, de la Institutul Wellcome Sanger şi spitalele universităţii Cambridge (NHS Foundation Trust), unul dintre autorii principali ai studiului.
