Un model matematic nou dezvoltat poate ajuta la îmbunătăţirea rezultatelor pentru pacientele cu osteoporoză postmenopauză şi la reducerea riscurilor de reacţii adverse.
Pierderea bruscă a hormonului estrogen în timpul menopauzei poate interfera cu procesele naturale ale organismului pentru repararea uzurii naturale a oaselor, ducând la oase mai slăbite şi posibile fracturi.
Mai multe medicamente sunt disponibile pentru a trata acest tip de pierdere de masă osoasă postmenopauză. În timp ce aceste tratamente pot fi combinate, există puţine dovezi care să sugereze care ar putea fi cele mai eficiente combinaţii.
„Am vrut să ştim dacă există combinaţii de tratament care ar funcţiona considerabil mai bine decât cele testate şi utilizate în prezent în practica clinică. Dacă da, atunci acest lucru ar putea fi benefic pentru tratarea unui număr mare de paciente cu osteoporoză prin creşterea rezistenţei osoase şi reducerea riscului de fractură osoasă mai mult decât permit terapiile standard în prezent”, a explicat primul autor al studiului, David Jörg, cercetător principal în cadrul grupului de modelare şi simulare biomedicală, Fresenius Medical Care, din Germania.
Pentru a explora acest lucru, cercetătorii au construit un model matematic de reînnoire a masei osoase, care estimează efectele diferitelor medicamente pentru osteoporoză la femeile aflate în postmenopauză. Cercetătorii şi-au bazat modelul pe dovezile cele mai recente referitoare la cum se descompune osul îmbătrânit şi cum se creează un os nou, precum şi pe modul în care funcţionează diferite clase de medicamente pentru osteoporoză.
Cercetătorii au verificat acurateţea modelului testând predicţiile sale cu privire la datele din studiile clinice. Apoi, echipa a schimbat combinaţiile de medicamente şi a testat iar efectele diferitelor medicamente pentru osteoporoză.
Modelul a arătat că unele combinaţii într-o anumită ordine ar funcţiona semnificativ mai bine decât altele.
De asemenea, cercetătorii au mai descoperit că acele combinaţii care provoacă cea mai rapidă creştere a densităţii osoase nu întăresc întotdeauna osul pe termen lung, putând provoca în schimb revenirea la pierderea masei osoase într-un ritm accelerat după încetarea tratamentului.
„Aceste rezultate ne arată de ce este importantă ordinea în care sunt luate medicamentele pentru osteoporoză pentru succesul tratamentului pe termen scurt şi lung la pacienţi”, a spus coautorul studiului, Doris Fürtinger, directorul Grupului de Modelare şi Simulare Biomedicală, Fresenius Medical Care.
Deşi modelul a fost creat specific pentru femeile aflate în postmenopauză, autorii spun că ar putea fi adaptat pentru a ajuta la proiectarea combinaţiilor de tratament şi la pacienţii cu pierderi osoase cauzate de alte medicamente sau afecţiuni medicale. De exemplu, ar putea fi utilizat pentru cei care iau medicamente cu corticosteroizi sau care au hiperparatiroidism şi boli gastro-intestinale, au mai spus autorii.
„Modelul nostru ar putea estima efectele unei game largi de terapii complexe bazate pe combinaţii de medicamente, şi ar putea fi folosit pentru proiectarea studiilor clinice viitoare”, a precizat Peter Kotanko,unul dintre autorii principali ai studiului, director la Institutul de Cercetare Renală din New York, SUA, şi profesor adjunct de medicină şi nefrologie la Şcoala de Medicină Icahn. Mount Sinai, NY.
Autorii spun că trebuie luate în considerate limitările generale ale modelului atunci când este utilizat ca instrument predictiv, mai ales când se aplică date de la regimuri de dozare extreme, şi frecvenţe de dozare sau regiuni de vârstă dincolo de cele validate în studiu.
„Chiar şi aşa, am arătat că modelul poate fi folosit ca punct de plecare pentru prognozarea succesului terapiei pentru osteoporoză. Modelul subliniază rolul matematicii care ne poate ajuta să înţelegem principiile biologice ale modului în care funcţionează medicamentele”, a mai spus cercetătorul.
Noul model, publicat marţi în revista online eLife, i-ar putea ajuta pe medici să construiască regimuri de tratament mai bine personalizate.
