Cercetătorii au descoperit că un medicament de chimioterapie poate afecta predispoziţia la boli a descendenţilor supravieţuitorilor.
Un medicament uzual de chimioterapie ar putea avea o moştenire toxică pentru copiii şi nepoţii adolescenţilor supravieţuitori ai cancerului, indică cercetările conduse de universitatea de stat din Washington, Statele Unite.
Studiul, publicat luna aceasta online, în iScience, a constatat că şobolanii de sex masculin care au primit medicamentul ifosfamidă în timpul adolescenţei au avut descendenţi şi progenituri cu o incidenţă crescută a bolii.
În timp ce alte cercetări au arătat că tratamentele pentru cancer pot creşte şansele pacienţilor de a dezvolta boli mai târziu în viaţă, acesta este unul dintre primele studii cunoscute care arată că predispoziţia pentru boli poate fi transmisă la o a treia generaţie de descendenţi.
„Descoperirile sugerează că, dacă un pacient primeşte chimioterapie şi apoi are copii, nepoţii lor, şi chiar strănepoţii, pot avea o sensibilitate crescută la boli din cauza expunerii strămoşilor lor la chimioterapie”, a declarat Michael Skinner, biolog la WSU şi autor corespondent al studiului.
El a subliniat că descoperirile nu ar trebui să descurajeze pacienţii cu cancer de la efectuarea chimioterapiei, întrucât poate fi un tratament foarte eficient.
Medicamentele pentru chimioterapie ucid celulele canceroase şi le împiedică să se înmulţească, dar au multe efecte secundare, pentru că afectează întregul organism, inclusiv sistemul de reproducere.
Având în vedere implicaţiile acestui studiu, cercetătorii recomandă pacienţilor cu cancer care intenţionează să aibă copii mai târziu să ia măsuri de precauţie, precum conservarea spermatozoizilor sau ovulelor înainte de a face chimioterapie.
În cadrul studiului, cercetătorii au expus un set de şobolani masculi tineri la ifosfamidă timp de trei zile, mimând un curs de tratament pe care îl poate primi un pacient uman adolescent cu cancer.
Şobolanii au fost împerecheaţi ulterior cu femele de şobolan care nu fuseseră expuse la medicament. Puii rezultaţi au fost împerecheaţi din nou cu un alt set de şobolani neexpuşi.
Copiii din prima generaţie au avut o anumită expunere la medicamentul chimioterapic, deoarece spermatozoizii tatălui au fost expuşi, dar cercetătorii au descoperit o incidenţă mai mare pentru boli nu numai la prima, ci şi la a doua generaţie, care nu a avut o expunere directă la medicament.
Deşi au existat unele diferenţe în funcţie de generaţie şi sex, problemele asociate au inclus o incidenţă mai mare a bolilor de rinichi şi testicule, precum şi debutul întârziat al pubertăţii şi o anxietate anormal de scăzută, indicând o capacitate scăzută de a evalua riscul.
Cercetătorii au analizat, de asemenea, epigenomul şobolanilor, acele procese moleculare care sunt independente de secvenţele de ADN, dar care influenţează expresia genelor, inclusiv pornirea sau dezactivarea acestora.
Cercetările anterioare au arătat că expunerea la substanţe toxice, în special în timpul dezvoltării, poate crea modificări epigenetice care pot fi transmise prin spermatozoizi şi ovule.
Rezultatele analizei cercetătorilor au arătat schimbări epigenetice în două generaţii, legate de expunerea la chimioterapie a şobolanilor expuşi iniţial.
Faptul că aceste modificări au putut fi observate la urmaşii care nu au avut nicio expunere directă la medicamentul chimioterapic, indică faptul că efectele negative au fost transmise prin moştenire epigenetică.
Echipa împreună cu cercetători de la institutul de cercetare pediatrică din Seattle lucrează în prezent la un studiu, cu foşti pacienţi adolescenţi cu cancer, pentru a afla mai multe despre efectele pe care le are expunerea la chimioterapie asupra fertilităţii şi predispoziţiei unor boli mai târziu în viaţă.
O mai bună cunoaştere a schimbărilor epigenetice provocate de chimioterapie ar putea ajuta, de asemenea, la informarea pacienţilor cu privire la probabilitatea lor de a dezvolta anumite boli, creând posibilitatea adoptării din timp a unor strategii de prevenire şi tratament.
„Am putea determina dacă expunerea unei persoane (la chimioterapie) a provocat schimbări epigenetice care ar putea indica ce boli vor dezvolta şi ce ar putea transmite nepoţilor lor”, a precizat Skinner.
Cercetătorul a mai precizta că epigenetica ar putea fi folosită pentru a ajuta la diagnosticare şi pentru indica dacă există vreo predispoziţie la anumite boli.
