Afecţiunile coloanei vertebrale pot avea diverse cauze. Cele mai frecvente sunt afecţiunile degenerative, care apar ca urmare a procesului de uzură şi îmbătrânire a structurilor de la nivelul coloanei vertebrale, dar pot fi întâlnite, chiar dacă semnificativ mai rar, şi afecţiuni inflamatorii, traumatice sau tumorale.
Atunci când coloana vertebrală este afectată, scade rezistenţa mecanică a structurii şi pot fi limitate mişcările şi stabilitatea posturală. În plus, cele mai multe afecţiuni spinale se însoţesc de dureri foarte mari, din cauza comprimării structurilor nervoase, dar şi de alte semne de afectare specifice nivelului la care s-a produs afectarea.
Neurochirurgia este principala specialitate implicată în managementul afecţiunilor spinale, dar un rol important joacă imagistica medicală pentru diagnostic, ortopedia şi reumatologia pentru tratamentul afecţiunilor specifice, precum şi medicina fizică şi de reabilitare, întotdeauna necesară pentru recuperarea funcţională sau pentru ameliorarea simptomatologiei.
Hernia de disc
Hernia de disc este o afecţiune degenerativă a coloanei vertebrale şi este des întâlnită la persoanele cu stil de viaţă sedentar şi care neglijează poziţiile vicioase de la locul de muncă sau din timpul efectuării activităţilor zilnice. Această afecţiune se poate instala brusc sau se agravează treptat, evoluţia fiind în strânsă legătură cu gradul de suprasolicitare a coloanei vertebrale. Hernia de dis. Se produce prin protruzia discului cartilaginos intervertebral, care comprimă nervii spinal de la nivelul hernierii şi provoacă simptomatologia dureroasă.
Debutul herniei de disc este adesea marcat de durere, care se manifestă diferit, în funcţie de nivelul anatomic la care se produce hernia. În hernia de disc lombară, durerea apare în zona lombară şi poate iradia în zona coapselor. În hernia de disc cervicală, sindromul dureros se va manifesta local, cu iradiere la nivelul umerilor şi braţelor.
Pentru diagnosticul precis al herniei de disc este necesară evaluarea minuţioasă de către medicul neurochirurg şi efectuarea de investigaţii imagistice, dintre care examenul prin rezonanţă magnetică este cel mai util.
Tratamentul herniei de disc implică o abordare multidisciplinară şi personalizată, în funcţie de cauza herniei şi de gradul de herniere. Cei mai mulţi pacienţi necesită tratament conservator, prin administrarea de antialgice şi proceduri de medicină fizică (fizioterapie, kinetoterapie şi masaj terapeutic). Tratamentul chirurgical reprezintă ultima opţiune de tratament şi este indicat atunci când durerea provocată de hernie nu cedează în urma tratamentului conservator pe o perioadă mai lungă de şase săptămâni şi atunci când există riscul iminent de paralizie prin leziunea nervilor provocată de hernie.
În prezent, tratamentul chirurgical al herniei de disc se face cu minimă invazivitate, cu rezultate imediate spectaculoase. Datorită procedurilor moderne de tratament chirurgical, pacientul beneficiază de o recuperare postoperatorie foarte rapidă şi se poate reintegra socioprofesional la scurt timp de la intervenţie.
Stenoza de canal vertebral
Stenoza de canal vertebral este o problemă frecvent întâlnită a coloanei vertebrale. Stenoza apare prin îngustarea progresivă a canalului rahidian, care adăposteşte măduva spinării. Acesta are o formă ovală şi dimensiuni de 10–15 mm, asigurând spaţiu suficient pentru sacul dural şi rădăcinile nervoase prezente la acest nivel. Canalul vertebral este format din suprafeţele suprapuse ale articulaţiilor faţetelor vertebrale adiacente. Pe măsură ce discurile intervertebrale degenerează şi articulaţiile faţetelor devin artritice, se formează depuneri osoase, ligamentele coloanei vertebrale se măresc pentru compensarea mişcărilor anormale a discurilor asociate cu îmbătrânirea, contribuind la îngustarea canalului vertebral. Stenoza devine critică atunci când diametrul scade sub 8 mm.
Pe lângă procesul natural de îmbătrânire, stenoza canalului vertebral poate fi cauzată şi de alte afecţiuni: spondiloliza, traumatismele cu fracturi asociate, tasările vertebrale, afecţiunile reumatologice (artrite reumatoide sau spondilite anchilozante) etc.
Simptomele resimţite de pacienţi ca urmare a stenozei de canal vertebral depind de nivelul la care s-a produs stenoza. Astfel, în cazul stenozelor de canal cervical, simptomele pot include parestezii, durere cu iradiere la nivelul gâtului şi braţelor, contractură musculară, slăbiciune musculară la nivelul membrelor superioare. Dacă stenoza este localizată la nivel lombar, simptomele includ durerea însoţită de parestezii sau crampe musculare la unul sau la ambele membre inferioare.
Tratamentul stenozei de canal vertebral implică iniţial modificarea activităţilor fizice zilnice la recomandarea medicului neurochirurg, precum şi kinetoterapia şi masajul terapeutic. Tratamentul medicamentos poate include antialgice sau infiltraţii radiculare locale prin injectarea de corticosteroizi.
Tratamentul neurochirurgical este soluţia terapeutică a stenozei de canal vertebral care ameliorează drastic simptomatologia, scopul intervenţiei fiind lărgirea canalului spinal. Dintre cele mai frecvent practicate intervenţii de neurochirurgie pentru tratamentul stenozei canalului spinal trebuie menţionată laminectomia. Aceasta presupune înlăturarea extensiilor osoase din partea posterioară a corpului vertebral, care presează pe sacul medular sau pe rădăcinile nervoase.
Tumorile vertebrale
Tumorile care apar la nivelul coloanei vertebrale pot fi maligne sau benigne. De asemenea, pot fi tumori primare, cu dezvoltare iniţială la nivel vertebral, sau secundare, metastaze formate prin diseminare de la tumori maligne cu originea în alte organe.
Tumora vertebrală poate apărea la orice nivel al coloanei, printre cele mai frecvente localizări fiind zona lombară şi joncţiunea toraco-lombară, şi poate genera simptome variate, în funcţie de stadiul tumoral şi de localizare. În stadiile incipiente de boală, simptomatologia este dominată de durere, care se accentuează nocturn şi care nu cedează la tratamentul antialgic. În cazul invaziei canalului medular, durerea se însoţeşte de parestezii pe traiectul unui nerv (la nivelul extremităţilor) care pot merge până la paralizia nervului respectiv.
Diagnosticul de certitudine în cazul tumorilor cerebrale se conturează pe baza anamnezei minuţioase, a examinării clinice a pacientului, precum şi pe baza investigaţiilor imagistice avansate, dintre care examenul prin rezonanţă magnetică este cel mai valoros.
Tratamentul neurochirurgical al tumorilor vertebrale se poate realiza atât clasic, cu incizii largi şi recuperare prelungită, cât şi minim invaziv. Tehnicile chirurgicale minim invazive sunt endoscopia spinală şi fixarea percutanată a coloanei vertebrale. Tehnicile minim invazive au o serie de avantaje incontestabile pentru pacient: incizii minime, prezervarea ţesuturilor sănătoase din jur, spitalizare scurtă şi recuperare rapidă postoperatorie cu reintegrarea socioprofesională la scurt timp de la intervenţie.
În cazul cancerului cu determinări vertebrale, tratamentul este întotdeauna multimodal, incluzând chimioterapie, radioterapie şi chirurgie oncologică, după caz.
Tasările şi fracturile vertebrale
Vertebroplastia şi kifoplastia sunt proceduri minim invazive recomandate pentru tratamentul fracturilor vertebrale produse prin compresiune.
Atunci când corpul unei vertebre se fisurează prin compresie, de cele mai multe ori din cauza scăderii densităţii minerale a osului, cum se întâmplă în cazurile de osteoporoză severă, medicul neurochirurg poate recomanda tratamentul minim invaziv prin vertebroplastie sau kifoplastie. Ambele proceduri presupun injectarea unor cimenturi speciale în corpul vertebral, pentru consolidare, prin abord percutanat, fără incizii. Procedurile se realizează sub control radiologic, dar în kifoplastie se inseră întâi un balon în corpul vertebral pentru a reface spaţiul care urmează apoi să fie umplut cu ciment, pentru consolidarea corpului vertebral.
Rezultatele acestor proceduri sunt foarte bune, deoarece vertebroplastia şi kifoplastia pot ameliora spectaculos durerile cauzate de implicarea unor structuri nervoase în fractura de compresie. În plus, pacientul îşi redobândeşte rapid mobilitatea şi se reduce semnificativ nevoia de medicamente împotriva durerii.
Neurochirurgie performantă, la Spitalul Clinic SANADOR
La Spitalul Clinic SANADOR, pacienţii beneficiază de tratamente moderne realizate în condiţii de maximă siguranţă de medici neurochirurgi cu experienţă vastă în întreaga patologie neurochirurgicală. Secţia de Neurochirurgie asigură pacienţilor intervenţii neurochirurgicale avansate, realizate cu ajutorul unor tehnologii şi echipamente de ultimă generaţie, indispensabile pentru neurochirurgia modernă: microscopul operator Zeiss Kinevo 900 şi sistemul avansat de neuronavigaţie Medtronic.
Neurochirurgia modernă foloseşte aborduri minime şi tehnici chirurgicale complexe, pentru reducerea riscurilor neurologice, asigurând o recuperare postoperatorie uşoară şi rapidă. Spitalizarea minimă şi reintegrarea socioprofesională imediată sunt extrem de importante pentru confortul psihic al pacienţilor cu indicaţie chirurgicală.
La SANADOR, pacienţii au acces la investigaţii avansate pentru stabilirea diagnosticului de certitudine, tehnicile imagistice de performanţă fiind realizate cu cele mai moderne echipamente RMN Siemens – Magnetom Vida şi Magnetom Skyra, ambele cu puterea de 3 Tesla, oferind detalii esenţiale despre structurile coloanei vertebrale.
Pentru o recuperare postoperatorie cât mai bună, dar şi pentru afecţiunile coloanei vertebrale care nu necesită intervenţii chirurgicale, SANADOR oferă servicii competente de recuperare medicală, la cel mai înalt standard de calitate, într-un mediu modern şi confortabil. Procedurile medicale (fizioterapie, kinetoterapie, masaj terapeutic) se efectuează în cadrul Spitalului Clinic SANADOR, după un plan de tratament bine stabilit de medicul curant, în funcţie de patologie şi de afecţiunile coexistente.
