Persoanele care beau mai mult de trei litri de lichide pe zi pot suferi de o deficienţă hormonală rară. Pentru mulţi, însă, este doar un obicei inofensiv. Eşecul de a diferenţia corect între cele două poate fi fatal, ceea ce i-a făcut pe cercetători să studieze ce fel de test ar putea oferi un diagnostic corect.
În cele mai multe cazuri, consumul excesiv de lichide, cunoscut sub numele de sindromul poliurie-polidipsie, fie apare din obişnuinţă în timp, fie este concomitent cu o boală psihologică.
În cazuri rare, însă, poate fi cauzat de o deficienţă de vasopresină. Acest hormon, eliberat de glanda hipofiză, reglează conţinutul de apă şi sare al organismului.
La persoanele cu deficienţă de vasopresină, rinichii excretă prea multă apă. Acest fapt provoacă urinări frecvente ceea ce le face să piardă cantităţi mari de lichid şi să se simtă foarte însetate.
Potrivit specialiştilor, este extrem de important să se facă diferenţa între o formă „inofensivă" de ingestie excesivă de lichide şi deficitul de vasopresină: în primul caz, cei afectaţi primesc terapie comportamentală pentru a-i ajuta să îşi reducă treptat aportul de lichide.
Persoanele cu deficit de vasopresină, însă, primesc hormonul vasopresină. În cazul în care un pacient este tratat din greşeală cu vasopresină, aceasta poate duce la intoxicaţie cu apă, care poate pune viaţa în pericol.
Testarea cu sare sau cu arginină?
În ultimii ani, o serie de centre naţionale şi internaţionale de cercetare, au lucrat intensiv la metode de testare pentru a face distincţia între aceste două tulburări.
Ei au descoperit că un test care stimulează eliberarea de vasopresină prin intermediul unei perfuzii de sare foarte concentrată este foarte fiabil.
„Cu toate acestea, din cauza creşterii rezultate a concentraţiei de sare, este necesară o monitorizare constantă, inclusiv măsurători la jumătate de oră ale nivelului de sare din sângele pacienţilor", explică prof. Mirjam Christ-Crain de la universitatea din Basel, din Elveţia, într-un comunicat.
Un test simplificat şi mai uşor de tolerat utilizează o perfuzie de arginină. Arginina, un aminoacid esenţial, stimulează, de asemenea, eliberarea de vasopresină şi s-a demonstrat că oferă un diagnostic precis.
Claritate în diagnosticare
Împreună cu o echipă internaţională, prof. Christ-Crain a realizat acum o comparaţie directă între cele două teste şi a publicat rezultatele joi, în revista New England Journal of Medicine - NEJM.
Studiul, care a implicat 158 de participanţi, arată că perfuzia cu sare a dus la un diagnostic corect pentru peste 95% dintre pacienţi.
Testul care foloseşte perfuzia cu arginină, însă, a dus la un diagnostic corect doar în puţin sub 75% dintre cazuri.
Având în vedere aceste rezultate, specialiştii recomandă testul cu infuzie de sare ca standard de aur pentru diferenţierea corectă între polidipsie şi deficitul de vasopresină.
