Se estimează că 55 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu demenţă, un număr care se aşteaptă să crească pe măsură ce populaţia globală îmbătrâneşte. Pentru a găsi tratamente care pot încetini sau opri boala, oamenii de ştiinţă trebuie să înţeleagă mai bine factorii care pot cauza demenţa.
Cercetătorii de la universitatea Tufts, din Statele Unite au finalizat primul studiu care examinează nivelurile de vitamina D din ţesutul cerebral, în special la adulţii care sufereau de declin cognitiv în diferite stadii.
Ei au descoperit că membrii acestui grup cu niveluri mai mari de vitamina D în creier aveau o funcţie cognitivă mai bună.
Studiul a fost publicat miercuri, în Alzheimer & Dementia.
„Această cercetare întăreşte importanţa studierii modului în care alimentele şi nutrienţii creează rezistenţă pentru a proteja creierul îmbătrânit împotriva bolilor precum boala Alzheimer şi alte demenţe asociate”, a declarat una dintre autoarele studiului, Sarah Booth, director al Centrului de Nutriţie şi Cercetare pentru Îmbătrânire USDA (HNRCA) la Tufts.
Vitamina D susţine multe funcţii în organism, inclusiv răspunsul imune şi menţinerea oaselor sănătoase. Sursele alimentare bogate în vitamina D includ peşte gras şi băuturi precum laptele sau sucul de portocale.
Expunerea scurtă la lumina soarelui oferă, de asemenea, o doză de vitamina D.
„Multe studii au arătat o legătură între dieta alimentară sau factorii nutriţionali şi performanţa sau funcţia cognitivă la adulţii în vârstă, inclusiv multe studii despre vitamina D, dar toate se bazează fie pe aportul alimentar, fie pe măsurarea vitaminei D din sânge”, a spus Kyla Shea, cercetător şi profesor asociat la facultatea de ştiinţe şi politici nutriţionale Friedman de la Tufts.
„Am vrut să ştim dacă vitamina D chiar este prezentă în creier şi, dacă este, cum sunt legate aceste concentraţii de declinul cognitiv” a precizat ea. Echipa de cercetare a examinat mostre de ţesut cerebral de la 209 participanţi din proiectul Rush Memory and Aging, un studiu pe termen lung al bolii Alzheimer, care a început în 1997.
Cercetătorii de la universitatea americană Rush au evaluat funcţia cognitivă a participanţilor, (persoane în vârstă fără semne de afectare cognitivă), pe măsură ce îmbătrâneau şi au analizat neregulile din ţesutul lor cerebral după moarte.
În studiul Tufts, cercetătorii au căutat vitamina D în patru regiuni ale creierului - două asociate cu modificări legate de boala Alzheimer, una asociată cu forme de demenţă legate de fluxul sanguin şi o regiune fără asocieri cunoscute cu declinul cognitiv legat de boala Alzheimer sau boala vasculară.
Ei au descoperit că vitamina D era într-adevăr prezentă în ţesutul creierului, iar nivelurile ridicate de vitamina D în toate cele patru regiuni ale creierului s-au corelat cu o funcţie cognitivă mai bună.
Cu toate acestea, nivelurile de vitamina D din creier nu s-au asociat cu niciunul dintre markerii fiziologici asociaţi cu boala Alzheimer din creierele studiate, inclusiv acumularea plăcii de amiloid, demenţa cu corpi Lewy sau dovezile de AVC cronice sau microscopice.
Aceasta înseamnă că încă nu este clar cum ar putea afecta vitamina D funcţia creierului.„Demenţa este multifactorială şi multe dintre mecanismele patologice care stau la baza acesteia nu au fost încă bine descrise”, a explicat Shea.
„Vitamina D ar putea fi legată de rezultate la care nu ne-am uitat încă, dar intenţionăm să le studiem în viitor”.
De asemenea, se ştie că vitamina D variază între populaţii, în funcţie de rasă şi etnie, iar majoritatea participanţilor din grupul original al studiului Rush erau albi.
Cercetătorii plănuiesc studii ulterioare folosind un grup mai divers de participanţi pentru a analiza alte modificări ale creierului asociate cu declinul cognitiv. Ei speră că aceste studii vor duce la o mai bună înţelegere a rolului pe care vitamina D îl poate juca în prevenirea demenţei.
Experţii avertizează însă populaţia să nu folosească doze mari de suplimente de vitamina D ca măsură preventivă.
Doza recomandată de vitamina D este de 600 UI pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 1 şi 70 de ani şi de 800 UI pentru cei mai în vârstă - cantităţile excesive pot provoca rău şi au fost legate de riscul de pierdere a echilibrului.
„Ştim acum că vitamina D este prezentă în cantităţi rezonabile în creierul uman şi pare să fie corelată cu o scădere mai mică a funcţiei cognitive”, a spus Shea.
„Dar trebuie să facem mai multe cercetări pentru a identifica neuropatologia care leagă prezenţa vitaminei D în creier, înainte de a începe să proiectăm tratamente viitoare”.
