Obezitatea reprezintă una dintre afecţiunile caracteristice lumii moderne, fiind recunoscută ca o problemă majoră în domeniul sănătăţii publice şi o provocare semnificativă în lupta împotriva acesteia. Tentaţiile alimentare omniprezente, consumul excesiv de alimente procesate, sedentarismul, adoptarea unui stil de viaţă nesănătos şi nivelul crescut de stres contribuie la creşterea numărului de persoane cu exces de greutate, inclusiv copii. Această problemă nu este limitată doar la România, ci se întâlneşte la nivel global.
World Obesity Atlas 2023 estimează că în anul 2035 numărul persoanelor care vor fi afectate de obezitate va ajunge la 2 milioane. În ceea ce priveşte România, se preconizează o rată de creştere a obezităţii până în 2035 de 2,1% pe an la adulţi şi de 5,6% pe an la vârsta pediatrică. În acest context, este foarte important să existe un management al obezităţii integrat, multidisciplinar şi eficient, astfel încât să fie identificate cele mai bune strategii pentru prevenţie, dar şi terapeutice, evitându-se în acest mod şi multitudinea de complicaţii care pot fi provocate de această afecţiune: diabet zaharat de tip 2, afecţiuni cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale, afecţiuni ale ficatului şi ale rinichilor, probleme de fertilitate, apnee în somn, diferite tipuri de cancer.
Rolul Indicelui de Masă Corporală (IMC) în stabilirea diagnosticului de obezitate
Obezitatea este o afecţiune endocrinologică cu un impact puternic asupra metabolismului corpului uman, caracterizată printr-o acumulare de ţesut adipos visceral sau subcutanat, ceea ce duce la o creştere excesivă în greutate. De regulă, primul pas în stabilirea diagnosticului de obezitate constă în măsurarea Indicelui de Masă Corporală (IMC). Conform ghidurilor aflate în vigoare, se poate vorbi de supraponderabilitate atunci când o persoană are un IMC care depăşeşte 25kg/m² şi de obezitate, când IMC trece de pragul de 30kg/m².
Un alt reper ce trebuie luat în calcul în stabilirea diagnosticului obezităţii este circumferinţa abdominală. Aceasta nu trebuie să depăşească 88 cm la femei şi 102 cm la bărbaţi. În caz contrar, sunt necesare luarea unor măsuri care să ducă la scădere ponderală, precum şi efectuarea unui set de investigaţii prin care medicul poate identifica existenţa altor probleme de sănătate sau complicaţii ale obezităţii.
Evaluarea şi monitorizarea pacientului cu obezitate
Evaluarea şi monitorizarea pacientului diagnosticat cu obezitate sunt extrem de importante şi trebuie realizate în mod periodic, în funcţie de vârsta pacientului şi particularităţile acestuia. Pe lângă examinarea clinică efectuată de medicul endocrinolog, pacientului i se va recomanda şi efectuarea unei ecografii abdominale, în vederea examinării ficatului, splinei, pancreasului, colecistului, rinichilor, vezicii urinare, ovarelor şi uterului, la femei, şi a prostatei, la bărbaţi.
Totodată, pacientul cu obezitate trebuie să efectueze în mod periodic şi un set de analize de laborator, în vederea evaluării unor potenţiale tulburări metabolice, precum diabet zaharat, dislipidemie, disfuncţii ale glandelor endocrine. Controalele periodice de cardiologie sunt, de asemenea, recomandate, obezitatea fiind un factor de risc cardiovascular important.
Pacienţii cu exces ponderal necesită intervenţii şi consiliere specializată pentru a reuşi să reducă kilogramele în plus, iar acest lucru implică o colaborare eficientă cu un nutriţionist sau un specialist în nutriţie. Expertul în nutriţie poate elabora un plan alimentar personalizat pentru fiecare pacient în parte. Dacă obezitatea este asociată cu probleme psihologice, cum ar fi anxietatea sau depresia, este recomandată şi o evaluare psihologică sau psihiatrică. Acest lucru ajută pacientul să înţeleagă şi să-şi accepte afecţiunea, să depăşească obstacolele personale şi să fie mai receptiv la tratamentul destinat scăderii în greutate.
Reducerea excesului ponderal
Există mai multe metode prin care excesul ponderal poate fi redus. Prima intervenţie ce trebuie realizată este asupra stilului de viaţă, a dietei şi a comportamentului alimentar. În acest sens, este recomandat un program bine stabilit de masă, porţii mai mici de mâncare şi evitarea consumului de produse bogate în calorii. Este important ca toate aceste schimbări legate de alimentaţie să se realizeze conform unui plan nutriţional personalizat, întocmit de un specialist în nutriţie.
Totodată, trebuie să se renunţe la sedentarism, fiind indicat ca pacientul să facă măcar 30 de minute de activitate fizică pe zi. Fumatul, consumul de alcool, dar şi alţi factori de risc trebuie, de asemenea, eliminaţi. În cazul în care toate măsurile luate nu au dat rezultatul aşteptat sau atunci când obezitatea este severă şi poate pune viaţa în pericol (IMC egal sau mai mare de 40 kg/m²), singura opţiune de tratament este chirurgia obezităţii.
Rolul chirurgiei în tratamentul obezităţii
Chirurgia bariatrică contribuie semnificativ la reducerea greutăţii corporale prin diferite mecanisme – restricţie alimentară, malabsorbţie sau o combinaţie între cele două. Astfel, printr-o modificare a secreţiei hormonale intestinale, starea de foame şi de saţietate sunt reglate. Altfel spus, prin chirurgie bariatrică anatomia aparatului digestiv este modificată, cu scopul restricţionării ingestiei de alimente şi a scăderii absorbţiei nutrienţilor. Există mai multe tipuri de chirurgie bariatrică, bypassul gastric fiind considerat standard „de aur” pentru tratamentul obezităţii morbide. Această procedură implică crearea unui rezervor gastric de mici dimensiuni şi suturarea acestuia de o parte a intestinului subţire, în vederea asigurării tranzitului intestinal, 90% din stomac şi o treime din intestin fiind ocolite.
Chirurgia bariatrică are o serie de avantaje pentru pacient. Pe lângă scăderea în greutate, unele probleme de sănătate apărute ca urmare a obezităţii pot fi ameliorate şi chiar eliminate. În plus, riscul apariţiei altor complicaţii ale excesului ponderal sunt eliminate. În acest fel, calitatea vieţii pacientului se va îmbunătăţi considerabil, acesta recăpătându-şi capacitatea de a-şi desfăşura activităţile zilnice în condiţii normale.
La Spitalul Clinic SANADOR, persoanele care suferă de obezitate beneficiază de un management multidisciplinar, integrat, al acestei afecţiuni, cu acces la un program dedicat pacientului metabolic. Un astfel de plan poate include evaluarea stării de sănătate, alegerea celei mai bune soluţii chirurgicale, scăderea ponderală, menţinerea postoperatorie a unei greutăţi optime pe termen lung şi supravegherea evoluţiei pacientului. În ceea ce priveşte tratamentul obezităţii morbide, acesta este asigurat de o echipă de chirurgie bariatrică foarte bine pregătită şi cu mare experienţă în acest tip de chirurgie. Astfel, pacienţii au acces la intervenţii minim invazive, realizate atât laparoscopic cât şi robotic, realizate în condiţii de maximă siguranţă, cu ajutorul celor mai moderne echipamente.
