În mod obişnuit, celulele T ale sistemului imunitar răspund la un antigen specific al unui microb, generând astfel o imunitate protectoare. O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a descoperit o excepţie de la această regulă. Şi anume, un grup de agenţi patogeni bacterieni divergenţi, printre care şi pneumococii, împărtăşesc toţi o mică secvenţă proteică foarte conservată, care este prezentă şi recunoscută de celulele T umane într-o manieră conservată la nivelul întregii populaţii.
O echipă internaţională de cercetători şi-au propus să înţeleagă mecanismele imunitare care protejează împotriva pneumococului, un patobiont bacterian care trăieşte inofensiv în mucoasele respiratorii superioare, dar care uneori poate provoca boli infecţioase, în special la sugari şi la adulţii mai în vârstă, de la infecţii ale urechii medii şi ale sinusurilor la pneumonie pneumococică şi infecţii invazive ale fluxului sanguin.
Majoritatea vaccinurilor pneumococice conjugate pe bază de polizaharide (PCV) utilizate în prezent sunt eficiente împotriva a 10-13 serotipuri, dar schimbarea din ce în ce mai des a serotipurilor devine o problemă.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că 1,6 milioane de persoane mor în fiecare an din cauza bolilor pneumococice, inclusiv 0,7-1 milion de copii cu vârsta sub 5 ani, dintre care majoritatea trăiesc în ţările în curs de dezvoltare.
Studiul a identificat un fragment cheie al toxinei pneumococice, pneumolizina, prezent în mod obişnuit la o anumită clasă de molecule de antigen uman şi recunoscut de celulele T de la majoritatea persoanelor care dezvoltă în mod natural o imunitate specifică la proteinele pneumococice.
Studiul a mai constatat că acest fragment de proteină bacteriană nu este unic doar pentru pneumolizina pneumococică, ci este împărtăşit de o mare familie de aşa-numite citolizine bacteriene dependente de colesterol (CDC).
Acestea sunt produse de agenţi patogeni bacterieni divergenţi care afectează în principal oamenii şi care provoacă o serie de boli infecţioase respiratorii, gastro-intestinale sau vaginale.
Identificarea celulelor T care recunosc un motiv bacterian omniprezent folosind receptori de celule T care sunt împărtăşiţi între indivizi cu o prevalenţă a HLA are o importanţă majoră pentru cercetători.
„Nu am identificat încă funcţia exactă a acestui fragment proteic conservat, aproape ominprezent la populaţiile de celule T, regăsit în mod obişnuit în timpul colonizărilor sau infecţiilor cu bacterii producătoare de CDC", a declarat unul dintre autori, dr. Martijn van de Garde.
Rămâne de investigat dacă celulele T au un mod de acţiune de protecţie încrucişată sau dacă au o funcţie de toleranţă antiinflamatoare, a precizat omul de ştiinţă.
Autorii au menţionat că perspectiva moleculară asupra modului în care receptorii celulelor T văd aceşti antigeni conservaţi atunci când sunt prezenţi la moleculele comune ale antigenului leucocitar uman (HLA), este una deosebit de importantă.
Reagenţii generaţi pentru acest studiu pot fi acum utilizaţi pentru a studia grupuri de pacienţi pentru a examina cât de răspândiţi sunt aceşti receptori pentru celulele T (TCR) şi ce rol au în protecţia imunitară.
Continuarea cercetărilor ar putea duce la dezvoltarea unor aplicaţii menite să ajute organismul să reziste mai eficient sau să elimine mai eficient bolile bacteriene legate de CDC.
Studiul publicat marţi, în revista Immunity, a fost coordonat de Institutul de descoperiri în biomedicină Monash, în colaborare cu Institutul Naţional pentru Sănătate Publică şi Mediu (RIVM) din Australia, şi universităţile Utrecht, din Olanda, şi Cardiff, din Marea Britanie.
(Foto articol: Pneumococii se află în fundal, o serie de macrofage şi celule dendritice sunt dispuse în jurul imaginii centrale a unei celule T. Rândurile de TCR care interacţionează cu epitopul identificat al pneumolizinei legat de HLA (alb) vizibile de-a lungul şi de-a latul imaginii, subliniind importanţa lor în răspunsul imunitar. Credit: Lucrare realizată de Dr. Erica Tandori).
