Două studii recente întăresc dovezile că boala gingiilor şi proteinele bacteriene pot contribui la formarea leziunilor de la nivelul creierului asociate cu boala Alzheimer.
Cercetătorii de la facultatea de stomatologie, a universităţii centrale Lancashire (UCLan) au fost primii care au raportat legătura dintre boala gingiilor şi boala Alzheimer.
Recent, două noi studii de la acelaşi grup de cercetare demonstrează progrese în identificarea unor legături mult mai puternice între bolile gingiilor şi deteriorarea funcţiei creierului.
Cele două noi studii, publicate în Journal of Alzheimer’s Disease şi, respectiv, Journal of Alzheimer’s Disease Reports, oferă o mai bună înţelegere a leziunilor din creier, cunoscute ca plăci beta-amiloid şi ghemuri neurofibrilare, definitorii pentru boala Alzheimer.
Boala Alzheimer este cel mai frecvent tip de demenţă, determinând progresiv deteriorarea memoriei, a abilităţilor de gândire şi a capacităţii de a comunica. Cauza exactă a acestei boli nu este încă pe deplin cunoscută, ceea ce o face o boală dificil de prevenit şi tratat.
S-a demonstrat anterior că bacteria gram-negativă, Porphyromonas gingivalis (P. gingivalis), care distruge ţesutul gingival, şi enzima pe care o produce, cunoscută sub numele de gingipaine, sunt legate în mod specific de boala Alzheimer, după ce ambele au fost descoperite în ţesutul cerebral al celor care suferă de această boală.
Cele două studii recente, merg cu un pas mai departe în explorarea modului în care boala gingiilor şi proteinele bacteriene pot contribui la formarea de leziuni la nivelul creierului.
Primul studiu, publicat în Journal of Alzheimer's Disease, au la bază interacţiunile celulelor nervoase din creier care conţin proteinele Tau. Când proteinele Tau se întâlnesc cu enzima gingipains, sunt eliberate din celula nervoasă.
Odată eliberate, proteinele Tau se modifică fizic, sub formă de bobine şi filamente care nu se înfăşoară. Aceste filamente de Tau se ataşează apoi la celula nervoasă şi se încorporează în leziuni cunoscute sub numele de încurcături/ghemuri neurofibrilare, care ucid în cele din urmă celulele nervoase.
Odată ce o celulă nervoasă moare şi proteinele Tau eliberate se scurg în creier, ele se poate ataşa de celulele nervoase sănătoase învecinate, repetând procesul şi ducând la deteriorarea în continuare a creierului pe măsură ce boala se răspândeşte.
Cel de-al doilea studiu, publicat în Journal of Alzheimer's Disease Reports, analizează modul în care enzima gingipains, eliberată de bacterie, poate contribui la formarea plăcilor beta-amiloid, o altă leziune, alături de încurcăturile neurofibrilare, care se formează în creierul celor care suferă de Alzheimer.
Rezultatele ambelor studii sunt semnificative în înţelegerea rolului cheie al gingipainei pentru formarea leziunilor în creier. Se speră că astfel de studii vor ajuta la dezvoltarea tratamentelor viitoare.
„Ceea ce demonstrează acest tip de cercetare este importanţa sănătăţii noastre orale. Trebuie să fim atenţi la semnele timpurii ale bolilor gingiilor, cum ar fi sângerarea gingiilor la periaj sau semne mai avansate cum ar fi mişcarea sau deplasarea dinţilor”, a declarat Shalini Kanagasingam, medic specialist endodont şi lector clinic principal la UCLan, care a condus studiul.
„Controalele stomatologice, în aceste cazuri, nu trebuie întârziate sau omise. Stomatologul v-ar putea ajuta cu sfături despre cum să îndepărtaţi eficient placa şi tartrul de pe dinţi, care găzduiesc bacteria pe care am identificat-o ca factor de risc pentru boala Alzheimer. Aceste studii subliniază un mesaj cheie, şi anume acela că, o gură sănătoasă este importantă pentru menţinerea unui corp şi a unei minţi sănătoase”, a mai precizat medicul specialist.
