Asocierea afecţiunilor mediate de inflamaţia de tip 2 este un risc important, mai ales în cazul unor forme necontrolate de boală. Dr. Alin Nicolescu, medic primar dermatolog şi preşedintele Societaţii Române de Lasere în Medicină şi Chirurgie, a vorbit pe larg, în cadrul emisiunii 360MEDICAL difuzată duminică la B1 TV, despre acest risc generat de factori genetici, precizând că pacienţii cu dermatită atopică necontrolată au un risc foarte mare de a dezvolta astm în câţiva ani.
Dr. Alin Nicolescu este medic primar dermatolog, preşedintele Societaţii Române de Lasere în Medicină şi Chirurgie, secretar general al Societaţii Române de Dermato-venerologie, preşedintele comisiei de experţi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, membru al Academiei Americane de Dermatologie.
Inflamaţia (din latină inflammatio - "a lua foc") este un răspuns biologic complex la factori nocivi, cum ar fi microorganisme patogene, factori iritanţi, celule bolnave. Inflamaţia este un mecanism prin care organismul luptă împotriva factorilor cauzatori ai bolii, iniţiind totodată procesul de vindecare.
Inflamaţia poate fi clasificată fie ca acută, fie ca cronică. Inflamaţia acută este răspunsul iniţial al organismului la stimulii nocivi şi se realizează prin mişcarea crescută a plasmei şi a leucocitelor (în special a granulocitelor) din sânge în ţesuturile rănite.
O serie de evenimente biochimice propagă şi maturizează răspunsul inflamator, implicând sistemul vascular local, sistemul imunitar şi diferite celule din ţesutul rănit.
Inflamaţia prelungită, cunoscută sub numele de inflamaţie cronică, duce la o schimbare progresivă a tipului de celule prezente la locul inflamaţiei, cum ar fi celulele mononucleare, şi se caracterizează prin distrugerea şi vindecarea simultană a ţesutului din procesul inflamator.
"Sunt cunoscute trei tipuri de procese inflamatorii: 1, 2 şi 3. Tipurile 1 şi 3, atunci când sunt excesive, sunt răspunzătoare de bolile autoimune. De exemplu, tipul 1 îl găsim în psoriazis. Tipul 2 este implicat mai ales în mecanisme de tip alergic, dermatita atopică, astmul bronşic, rinita alergică", a precizat dr. Alin Nicolescu.
O cauză frecventă a inflamaţiei este infecţia. Răspunsul inflamator a fost descris pentru prima dată de către Paracelsus şi cuprinde: tumefiere (tumefacţie, lat. tumor), febră (lat. calor), modificare de culoare (lat. rubor), durere (lat. dolor), afectare funcţională a ţesutului respectiv (lat. functio laesa).
În condiţii normale, răspunsul inflamator este bine controlat de către organism, însă un răspuns inflamator exagerat poate fi în sine o cauză de boală.
Totuşi, în unele cazuri, inflamaţia poate fi una excesivă, cum este în cazul inflamaţiei de tip 2, asociată cu apariţia unor boli inflamatorii care îi afectează puternic pe pacienţi, cum ar fi astmul, dermatita atopică sau alergiile severe.
"Vorbim de un răspuns al organismului la o agresiune, fie din partea unor factori infecţioşi - bacterii, virusuri sau alte microorganisme -, fie din partea unor factori iritanţi, proveniţi din poluare", a explicat dr. Nicolae Fotin, medic epidemiolog, în cadrul aceleiaşi emisiuni.
Bolile asociate inflamaţiei de tip 2 sunt diverse, la fel şi simptomele, care diferă de la afecţiune la afecţiune. Spre exemplu, pacienţii cu dermatită atopică suferă de mâncărimi severe, în timp ce cei cu rinosinuzită cronică îşi pot pierde gustul şi mirosul.
Oamenii de ştiinţă au reuşit să descifreze în ultimele decenii mecanismul care declanşează aceste boli.
"Se eliberează nişte citokine, care sunt pro-inflamatorii, cu rol de vindecare, iar dacă această eliberare este într-o cantitate normală, bine reglată de organism, lucrurile reintră în normal", a explicat dr. Nicolescu.
În schimb, atunci când cantitatea de citokine este prea mică sau prea mare pot să apară probleme pentru organism. În cazul unei cantităţi prea mari de citokine (furtună de citokine), aşa cum s-a întâmplat inclusiv la anumiţi pacienţi cu Covid-19, poate apărea inflamaţie excesivă.
Potrivit specialiştilor, apariţia inflamaţiei de tip 2 este provocată de factori genetici, de mediu şi fiziologici.
"Tot acest proces inflamator merge pe o predispoziţie genetică şi multe dintre aceste afecţiuni au anumite locusuri genetice comune, adică gene comune care le declanşează. Acest lucru face ca, la un moment dat, aceste afecţiuni să se asocieze", a spus dr. Nicolescu.
"Un pacient cu o dermatită atopică necontrolată, mai ales dacă este într-o formă severă, are un risc foarte mare de a dezvolta astm 2-3 ani mai târziu. Nu este doar o boală de piele", a completat specialistul.
Chiar dacă în prezent există tratamente pentru multe dintre bolile mediate de răspunsul imun (inflamaţia) de tip 2, acesta nu dispare din organism.
"Există inflamaţia subclinică, care există în permanenţă chiar şi atunci când nu avem o erupţie, nu avem un episod de astm sau de prurit pe piele, astfel că trebuie să o controlăm în continuare. Fiecare dintre aceste afecţiuni are un vârf al prevalenţei şi al incidenţei", a mai spus dr. Nicolescu.
Mai jos puteţi urmări înregistrarea integrală a emisiunii:
