Durerea articulară, denumită medical artralgie, este principalul simptom al afecţiunilor articulare şi al bolilor reumatologice. Durerile articulare afectează aproximativ o persoană din 5, în întreaga lume, şi nu neapărat la o vârstă înaintată, aşa cum poate cred cei mai mulţi dintre noi. Tinerii şi sportivii de performanţă se confruntă, de asemenea, cu dureri articulare diverse, de la dureri ale umărului până la dureri ale coloanei cervicale, cauzate de poziţia inadecvată în faţa calculatorului sau chiar de suprasolicitarea musculară în timpul unei activităţi sportive.
Articulaţia este punctul de conexiune mobilă dintre două sau mai multe oase, care permite mişcarea şi distribuirea forţelor aplicate la acest nivel, fără a se produce frecarea şi traumatizarea suprafeţelor osoase. Rolul principal al articulaţiilor este de a amortiza şi echilibra forţele de presiune şi tracţiune exercitate de sistemul muscular în timpul locomoţiei.
Ce este durerea articulară?
Durerea articulară este un simptom extrem de întâlnit, mai ales odată cu înaintarea în vârstă, şi poate afecta practic orice articulaţie, cele mai supărătoare fiind durerile articulaţiilor umerilor, genunchilor, şoldului, mâinilor sau chiar ale articulaţiilor coloanei vertebrale. Durerea articulară poate fi acută, de scurtă durată, cu intensitate variabilă, sau poate fi cronică, persistentă în timp, cu intensitate mică, dar insuportabilă pentru pacient.
Oricum s-ar prezenta, durerea articulară necesită diagnosticare corectă şi tratament medical de specialitate. Reumatologia, ortopedia şi medicina fizică şi de reabilitare sunt specialităţile medicale care tratează afecţiunile aparatului locomotor, şi în special pe cele ale articulaţiilor.
Cauzele şi simptomele durerilor articulare
Durerea articulară poate apărea în urma unei suprasolicitări mecanice, la persoanele obeze, în vârstă sau la persoanele care practică sport de performanţă. Durerea din afecţiunile articulare degenerative, de tip artroză, se accentuează la mişcare şi se ameliorează în repaus. Durerea asociată bolilor reumatice inflamatorii, precum poliartrita reumatoidă, se accentuează în repaus, mai ales în a doua parte a nopţii, trezind pacientul din somn, se ameliorează la mişcare şi este însoţită de redoare şi rigiditate matinală de peste 30 de minute.
Durerea articulară poate fi cauzată de o multitudine de afecţiuni. După mecanismul principal de apariţie, deosebim două categorii principale de afecţiuni: degenerative şi inflamatorii. Bolile reumatologice degenerative, precum artroza, osteoartrita sau spondiloza coloanei vertebrale apar prin uzura articulaţiei şi a structurilor adiacente. Bolile reumatice inflamatorii, precum poliartrita reumatoidă, spondiloartrita, guta, artritele din lupus, psoriazis sau vasculite sistemice, apar în urma inflamaţiei produse de organism ca urmare a răspunsului imun la diverşi factori declanşatori.
Diagnosticul afecţiunilor articulare
Afecţiunile articulare şi bolile reumatologice au mecanisme complexe şi necesită o evaluare medicală amplă. Diagnosticarea afecţiunilor articulare implică efectuarea unui consult de specialitate şi realizarea unor investigaţii imagistice utile în identificarea leziunilor degenerative.
Radiografiile digitale, examinările RMN sau CT, ecografiile musculo-scheletale, ostedensitometria DEXA sunt principalele investigaţii imagistice necesare pentru diagnosticul afecţiunilor articulare.
Analizele de laborator (probe de inflamaţie, anticorpi specifici, parametri biologici uzuali) sunt, de asemenea, utile şi necesare pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine.
Tratamentul durerilor articulare
Tratamentul medical al durerii articulare diferă în funcţie de diagnostic şi poate include terapia medicamentoasă, fizioterapia, kinetoterapia şi masajul terapeutic asociat cu drenaj limfatic.
Medicamentele analgezice, antiinflamatoare, aplicaţiile locale cu căldură sau gheaţă, medicaţia topică sub formă de gel sau cremă pot reduce durerea articulară în puseu, dar numai fizioterapia şi kinetoterapia pot restabili funcţionalitatea articulaţiilor şi pot împiedica apariţia durerilor la acest nivel.
Prevenţia durerilor articulare
Durerile articulare apărute prin suprasolicitare mecanică şi mecanism degenerativ pot fi prevenite prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos, păstrarea unei greutăţii corporale optime, combaterea tulburărilor de statică (precum poziţiile vicioase de pe scaunul de la birou), evitarea sedentarismului şi efectuarea exerciţiilor fizice sub îndrumare de specialitate.
Se recomandă, de asemenea, evitarea situaţiilor stresante de viaţă, renunţarea la fumat. Dieta alimentară echilibrată, limitarea consumului de alcool, de grăsimi sau dulciuri contribuie la prevenirea bolilor metabolice şi, bineînţeles a bolilor degenerative articulare
Diagnosticul şi tratamentul durerilor articulare, la SANADOR
Specialiştii SANADOR îţi recomandă să nu ignori durerile articulare, indiferent de intensitate şi durată. Un consult reumatologic de specialitate, fie în regim ambulatoriu, fie prin internare în cadrul Spitalului Clinic SANADOR, alături de o evaluare biologică şi imagistică completă, poate depista la timp o afecţiune articulară şi poate preveni dureri acute debilitante sau chiar impotenţe funcţionale severe odată cu înaintarea în vârstă.
Pentru că evaluarea afecţiunilor articulare este complexă şi mai ales pentru că tratamentul acestora poate avea nevoie de abordări multiple, specialiştii SANADOR îndrumă pacienţii, atunci când este nevoie, către consulturi multidisciplinare de specialitate – ortopedie, neurologie, neurochirurgie sau recuperare medicală.
Recuperare medicală la SANADOR
SANADOR oferă servicii medicale de recuperare medicală la cel mai înalt standard de calitate, pacienţii putând beneficia de şedinţe de fizioterapie, masaj terapeutic şi kinetoterapie, efectuate de personal medical bine instruit în acordarea de tratamente complexe, cu ajutorul aparaturii de ultimă generaţie.
Procedurile medicale (fizioterapie, kinetoterapie, masaj terapeutic) se efectuează în cadrul Spitalului Clinic SANADOR, după un plan de tratament bine stabilit de către medicul specialist, în funcţie de stadiul bolii şi de afecţiunile coexistente.
