O epidemie cu o boală extrem de infecţioasă cu virusul Marburg, care este similară cu Ebola, a ucis cel puţin unsprezece persoane în Rwanda, stârnind îngrijorări cu privire la o răspândire mai largă în lume, inclusiv în Europa. Două persoane au fost izolate în Germania în această săptămână pentru a fi testate pentru virus după ce au călătorit din Rwanda. Epidemia a ucis sute de oameni în ultimii ani, în principal în ţările africane. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), boala este fatală pentru aproximativ jumătate dintre persoanele infectate.
Boala cu virus Marburg (MVD), cunoscută anterior sub numele de febra hemoragică Marburg, este o boală foarte virulentă care provoacă febră hemoragică, cu o rată de mortalitate de până la 88%. Face parte din aceeaşi familie cu virusul care provoacă boala cu virus Ebola.
Cel mai recent focar a fost detectat în septembrie 2024, marcând prima dată când au fost găsite cazuri în Rwanda. În prezent, există 37 de cazuri confirmate, pe lângă cele unsprezece decese. Aproximativ 300 de persoane sunt, de asemenea, monitorizate, deoarece au fost în contact strâns cu pacienţii infectaţi.
Au existat temeri că boala s-ar fi răspândit în Germania, după ce două persoane au fost izolate în această săptămână pentru a fi testate pentru virus după ce au călătorit din Rwanda.
Una dintre persoane era un student la medicină care a lucrat într-un spital şi a fost în contact cu un pacient Marburg în timp ce purta echipament de protecţie.
Cele două persoane, despre care autorităţile sanitare germane se temeau că ar fi infectate, au fost evacuate din tren de către un echipaj ce purta echipament complet de protecţie complet. De atunci, ambii călători au fost testaţi negativ, dar vor continua să fie monitorizaţi.
De asemenea, una dintre cele 300 de persoane monitorizate a călătorit, de asemenea, din Rwanda în Belgia, dar nu se consideră a fi un risc pentru sănătatea publică după încheierea perioadei de monitorizare de 21 de zile.
Imagine microscopică electronică a unui izolat al virusului Marburg. CDC/Dr Frederick Murphy
Ministrul sănătăţii din Rwanda a confirmat că cele mai multe dintre victimele actualei epidemii erau lucrători medicali dintr-o unitate de terapie intensivă a unui spital.
Într-o declaraţie făcută la sfârşitul lunii septembrie, ministerul a afirmat că „monitorizează îndeaproape situaţia”, investigaţiile fiind în curs pentru a determina „originea infecţiei”, potrivit The Independent.
O actualizare din partea OMS a confirmat că şapte din cele 30 de districte din Rwanda au raportat cazuri. Dintre acestea, peste 70 % sunt lucrători medicali din două unităţi sanitare din capitala Kigali.
Potrivit organizaţiei, mai multe dintre aceste districte se află la graniţa cu Rwanda, ceea ce creşte riscul de răspândire în ţările din Africa de Est: Republica Democratică Congo (RDC) - care se confruntă deja cu un focar de Mpox - Tanzania şi Uganda.
„OMS îşi măreşte sprijinul şi va colabora cu guvernul din Rwanda pentru a opri răspândirea virusului şi pentru a proteja persoanele expuse riscului”, a declarat directorul general al OMS, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, răspunzând rapoartelor despre epidemie.
Autorităţile rwandeze au limitat numărul funeraliilor victimelor virusului pentru a preveni răspândirea bolii. Nu se pot aduna mai mult de 50 de persoane pentru ceremonii, în timp ce pacienţii spitalizaţi nu au voie să primească vizitatori timp de două săptămâni şi doar un singur îngrijitor pe rând.
OMS a declarat că riscul de izbucnire a epidemiei este „foarte ridicat la nivel naţional, ridicat la nivel regional şi scăzut la nivel global”.
Care sunt simptomele bolii cu virus Marburg?
Boala cu virus Marburg este extrem de contagioasă şi poate provoca febră hemoragică, cu o rată de mortalitate de până la 88%. În prezent, nu există vaccin sau tratament specific.
Intervalul de timp dintre infecţie şi apariţia simptomelor poate varia şi este, de obicei, între două şi 21 de zile. Acestea sunt resimţite „brusc”, spune OMS, începând cu febră mare, dureri de cap severe şi dureri musculare.
Mai multe simptome apar de obicei după alte trei zile, incluzând de obicei: diaree, dureri de stomac, greaţă şi vărsături.
OMS scrie că în această fază „aspectul pacienţilor în această fază a fost descris ca prezentând trăsături «fantomatice», ochi adânci, feţe fără expresie şi letargie extremă”.
Între cinci şi şapte zile vor începe, de obicei, forme de sângerare şi, în cazurile fatale, pierderea severă de sânge va fi cea care va provoca decesul. Aceasta se manifestă sub formă de sânge în vomă, în fecale şi în nas şi gură.
Boala a fost recunoscută iniţial în 1967, în urma a două focare simultane de amploare la Marburg şi Frankfurt, în Germania, şi la Belgrad, în Serbia.
Se consideră că boala este cauzată iniţial de expunerea prelungită a oamenilor la peşteri sau mine locuite de colonii de lilieci Rousettus.
Focarul a fost asociat cu lucrări de laborator care foloseau maimuţe verzi africane (Cercopithecus aethiops) importate din Uganda.
Ulterior, au fost raportate focare şi cazuri sporadice în Angola, Republica Democratică Congo, Kenya, Africa de Sud (la o persoană cu antecedente recente de călătorie în Zimbabwe) şi Uganda.
În 2008, au fost raportate două cazuri independente la călători care au vizitat o peşteră locuită de colonii de lilieci Rousettus în Uganda.
Odată ce o persoană este infectată cu virusul Marburg, acesta se poate răspândi prin transmitere de la om la om prin contact direct (prin piele ruptă sau membrane mucoase) cu sângele, secreţiile, organele sau alte fluide corporale ale persoanelor infectate, precum şi cu suprafeţele şi materialele (de exemplu, aşternuturi, îmbrăcăminte) contaminate cu aceste fluide, avertizează OMS.
Potrivit agenţiei de sănătate ONU, rata medie de fatalitate este de aproximativ 50 %. Fără tratament, boala poate fi fatală pentru 88% dintre persoanele care se îmbolnăvesc.
Riscul de infectare în Uniunea Europeană este considerat „scăzut"
Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) a declarat că, întrucât transmiterea necesită contactul „cu fluidele corporale ale unui caz simptomatic”, infecţia la cetăţenii UE care călătoresc sau locuiesc în Rwanda este „considerată în prezent scăzută”.
ECDC a recomandat călătorilor din această ţară est-africană să evite contactul cu orice persoană care prezintă simptomele Marburg, cum ar fi febră, vărsături, diaree sau sângerări, sau cu materiale contaminate de fluidele corporale ale unei persoane infectate.
De asemenea, a recomandat călătorilor să evite vizitarea unităţilor medicale din zonele afectate de virusul Marburg şi să evite habitatele cu lilieci sau contactul apropiat cu animale sălbatice.
